...Frig... Nori...Picaturi de ploaie reci...Pustiu...Pustiu in jur, pustiu in sufletul rupt de lume grea si rece...Ganduri posomorite si fara speranta... Mi-i atat de frig si in acelasi timp ma inadush in suflet de durere... Poate ca prea m-am izolat in lumea mea mai calda la inceput si nu mi-am dat seama ca in afara ei as putea ingheta...Mi-i rece de la tot negativul din jur, mi-i rece de la invidia din jur, mi-i rece de la rautatea lumii... Mi se ofileste zambetul de la atatea zambete false in jur. Poate ca in suflet am ramas aceeasi copila naiva, care ar fi vrut sa vada totul altfel, totul mai colorat din totdeauna... Dar nu-i asa, ma racesc pe zi ce trece, pe cat ma conving ca nu-i asa.
Generatorul de energie pozitiva si zambete pentru altii, unde e?!... Se pierde in toamna...Ingheata... Trebuie pus la incarcat...
Cum?!
