"Dar pe pământ e mult mai fericit un trandafir ce-şi dăruie mireasma decât cel ce-n sihastră bucurie trăieşte, creşte, şi-apoi se usucă vegheat de feciorelnicii săi spini." (W. Shakespeare)
Suntem niște ființe care au o problemă cu singurătatea. Dar asta nu-i cel mai grav, ceea ce-i mai problematic la noi e că avem așa multe așteptări de la cei din jur, avem așa multe pretenții de la cei pe care i-am întâlnit în drumul nostru și care au ales să rămână în preajmă sau, invers, am ales să fim în preajma lor. Adevărul pur e că nimeni nu-i obligat să te scutească de singurătate (în primul rând de cea sufletească și apoi cea fizică), nimeni nu-i obligat să fie acolo unde vrei tu să fie, nimeni nu-i obligat să gândească la fel ca tine sau să simtă la fel ca tine... Suntem așa de diferiți, suntem așa de greu de înțeles, pentru că, în primul rând, noi singuri nu ne putem înțelege... Suntem egoiști, pentru așteptăm ca fericirea ce o oferim celora din jur să fie întoarsă înapoi. Nu acceptăm deplin ca gesturile noastre să fie altruiste, cu o singură direcție, vrem și așteptăm răsplată, pentru că ajungem să ne dăm singuri o valoare pe care o considerăm noi justă pentru ceea ce suntem sau oferim, sau ceea ce credem că suntem sau oferim...Ajungem să transformăm acele lucruri simple menționate mai sus în produse ale muncii noastre pe care să le vindem “clienților” noștri, în schimbul unei remunerări convenabile. Remunerările care nu ne convin, ajung să ne ducă în categoria nemulțumiților ori în a cea a dezechilibraților sufletește...
O altă problemă a noastră. Majoritatea din noi ne planificăm viața, ne scriem propriile standarde de trai ori încercăm să preluăm standardele altora...Urmând ca orice deviere de la această planificare sau acele standarde, să te arunce în diferite colțuri ale sufletului... Astfel ajungi iar în categoria celor menționați mai sus, celor dezechilibrați sufletește... E complet greșit să trăiești după un anumit plan sau să te invinuiești de nerespectarea deplină a unor standarde...Trebuie să fim flexibili și deschiși, spre a ne edita acel plan zilnic, întrucât fiecare zi oferă o lecție nouă, o experiență diferită de cea din ziua anterioară. Fiecare zi ne oferă și posibilitatea să ne cunoaștem pe noi mai mult sau să ne formăm ceea ce vrem să fim... Mai simplu: ne schimbă...Dacă am fi comozi și liniștiți sufletește, nu am căuta să schimbăm nimic la noi ori la cei din jur (ori la ambele părți). Nu am schimba nimic, iar astfel stăm pe loc. Dar oare viața ne stă pe loc după noi?! Mișcă, nu te speria de schimbări: bune sau rele ele vor fi cheițele succesului, chiar și eșecurilor tale... Nu există succes de suflet, fără eșecuri subordonate lui...
Dacă ne-am vedea per ansamblu dintr-un punct mai de sus, zic ni s-ar dezgusta de noi ca oameni. Suntem niște ființe ciudate, preferăm să ne complicăm viața, preferăm să fim în centrul atenției, preferăm să primim mai mult decât să oferim, preferăm să fim singuri din cauza că ne este lene să fim empatici și prezenți acolo unde singurătatea ta și o altă singurătate s-ar echivala cu 2 singurătăți ce se completează și fac suportabilă existența în această viață, preferăm să ne plângem de nereușite în loc să gândim strategii pentru potențiale reușite și să acționăm să le transformăm în reușite reale, preferăm să observăm greșelile altora și să le ignorăm pe-ale nostre, preferăm să ne cerem iertare pentru greșelile noastre și apoi iar să le repetăm, preferăm să judecăm greșit ceea ce nu încercăm să înțelegem corect, preferăm să fim nerăbdători când cele mai mărețe lucruri au nevoie de timp, răbdare și dăruire.
Omuleți dragi, putem fi mai buni de atât. Pacea interioară ține de noi, noi suntem stăpânii emoțiilor noastre (tuturor emoțiilor noastre: pozitive sau negative). Nimeni și nimic nu ar trebui să ne dezechilibreze pacea interioară... Iar dacă dezechilibrează, să dezechilibreze cu mai multe emoții pozitive... Iar când tendința emoțiilor se orientează spre negativ, trebuie să recunoaștem că ceva merită să schimbăm pentru noi sau pentru cei din jurul nostru. Nu ne încurcă să ne evaluăm mai des și să conștientizăm unde greșim și să găsim motivul emoțiilor negative, să ne răspundem la întrebarea “de ce ne simțim nefericiți?!”. De reținut: n-avem motive să fim nefericiți, când chiar nu putem fi nefericiți. Închei cu un alt citat de-al lui William Shakespeare: “Mereu sunt fericit, știi de ce? Pentru că nu aștept nimic de la nimeni, să aștepți întotdeauna doare. Viața este scurtă, așa că iubește viața. Fii fericit și zâmbește întotdeauna. Trăiește doar pentru tine și amintește-ți:
înainte să vorbești – ascultă,
înainte să scrii – gândește,
înainte să rănești – simte,
înainte să urăști – iubește,
înainte să renunți – încearcă
și înainte să mori – trăiește.”
