Tehnica de "Un', doi, trei..."

Obosită? Eu? Nu sunt obosită fizic de munca ce o fac zi de zi... Ba chiar primesc satisfacție de la faptul că învăț multe și chiar îmi place ceea ce fac, îmi place că munca mă ajută să mă detașez pe cât e posibil de la gândurile grele... mmmm...dar nu tot timpul. Sunt zile în care chiar nu pot să le ignor, indiferent de volumul de muncă pe care îl am, zile în care pe cer nu am soare, zile în care plouă, zile în care nu sunt în stare să observ soarele pe cer...

Obosită sunt doar moral...Obosită de alte oboseli, alte nemulțumiri, alte certuri, alte neînțelegeri, alte conflicte, alte pierderi de oameni dragi, care, teoretic, n-ar trebui să mă afecteze direct, nu sunt obiecte ale fericirii/nefericirii mele... De la o vreme am început iar să "camelionez" și să empatizez mai mult stările, frustrările colegilor de muncă... Apoi am plâns și nu mă puteam opri la o înmormântare a unui om pe care în viața mea nu l-am mai văzut, care totuși a decedat de bătrânețe. E vorba de tatăl unui coleg de muncă, care a trăit totuși o viață lungă alături de familia lui. Nu știu exact câți ani a trăit, știu doar că și-a împărțit 65 ani din viața lui cu soția lui. N-am vrut să merg la înmormântare, dar trebuia să mergem împreună cu tot colectivul de muncă... Am știut ce mă așteaptă, n-am putut sta nici 5 minute în capelă că mă înădușeam de durerea rudelor pe care o simțeam în mine, oameni pe care, repet, nu-i cunosc, doar foarte puțin pe colegul de muncă, fiul decedatului, cu care ne salutăm la început de zi de lucru și la sfârșitul ei. Tristețea mea se încalcise cu tristețea lor la un moment dat. Iar gândurile au luat-o razna, asociind durerea și pierderea lor, cu pierderi trecute și pierderi viitoare în timp, pe care simt că nu le-aș putea duce în spate...

Am început să-mi dezvolt o tehnică de liniștire, atât de simplă, încât nu solicită multă activitate cognitivă, care îmi trebuie s-o utilizez în alte părți (pentru serviciu, de exemplu)...Tehnica de "Un', doi, trei..."... Tehnica care alungă orice gând, orice emoție greu de suportat... 

1.Cum se implementează? 

2.Cum funcționează? 

3.Cât mă ține? :)

Atunci când simt că nu mai suport, când nu îmi pot controla gândurile, emoțiile, încep să număr în gând doar de la 1 până la 3, într-un ritm lent și temperat... La un moment dat nu observ cum "cea de-a doua rațiune", responsabilă să mă omoare cu gânduri negative, uită de responsabilități și preia numărarea, lăsându-mă pe mine liniștită să-mi fac sarcinile de servici. Ea numără pierdută de zăpăceala ce i-o ofer, numără în continuare... Cât mă ține? Cât știu să-mi păstrez liniștea și concentrarea pe ceva important, și cat nu am factori externi care îi pot oferi alte unghiuri neanalizate de Ea.

Tehnica de 1,2,3 o inlocuiesc des cu Tehnica de La-la-la.... Nu, nu incep să lalaiesc în gând =), ci ascult muzica care mă liniștește, dacă pot s-o ascult atunci când am nevoie s-o ascult....

Ce să zic, încercați tehnicile mele amuzante :), poate chiar vă ajută să ajungeți la starea "Zâmbește și Iubește"... Doamne ajută-ne să fim liniștiți sufletește... Pentru unii liniștea înseamnă putere, pentru unii liniștea înseamnă Liniște...

P.S. Have you ever seen the rain coming down on the sunny day?! ;)

Cândva va fi soare și în sufletul meu...

"Cândva va fi soare și în sufletul meu..." - așa se consolează mulți, așa mă îmbărbătez și eu, resădind rădăcini de speranță la câțiva milimetri în pământ, ușor de smuls și de dat foc... Eu știu soluția oricăror dureri sufletești (vreau s-o știu) - să nu-mi mai plâng de milă. Doare? Și ce? Ai făcut tot ce-a fost în puterile tale? N-a mers? Atunci renunță, e un punct slab care nu merită atenția, e o problema pe care nu ești în stare s-o rezolvi... Nu le poți rezolva pe toate... Șters-am un obraz, uite-l și pe-al doilea. Sunt slabă pentru plâng, dar sunt puternică că nu atac mârșav acolo unde alții așa ar fi procedat. Uneori îmi urăsc cumsecădenia și educația că mă țin în frâu, în alte dăți le mulțumesc că mă diferențiază de animale...

Început de primăvară

Ieri am avut o zi foarte plină. Cum a zis Marcela: "Ești o eroină că ai rezistat până acum (aproape ora 4 noaptea) și încă mai ai energie!" Ieri a fost ziua Marcelei, eu și Adina ne-am ocupat de partea de după cortină - surpriza pentru Marcela. Cumpărături, cutreieratul orașul în lung și-n lat, găsirea resurselor necesare surprizei nr. 1 și nr. 2. Eu am mai pregătit o surpriză și pentru restul prietenelor. Le-am confecționat niște Măr-țișoare sănătoase pentru un început de primăvara frumos. Bineînțeles că toată lumea a fost fericită și mulțumită, așa cum mi-am dorit :).

Știi ce a fost mai neprevizionat în această zi?! Chiar de dimineață când am pornit la "drumul programat", s-au apropiat de mine două doamne care m-au întrebat dacă consider Biblia ceva învechit sau e de actualitate?! Le-am răspuns că Biblia nu are un termen de valabilitate. Le-a plăcut răspunsul și au zis că vor să-mi arate o frază frumoasă din Biblie. Ghici care era mesajul frazei care mi-au citit-o?! Era despre cât e de important să ai pace interioară, ceea ce te îndepărtează de toate relele. Și iar m-au întrebat dacă sunt de acord cu această afirmație?! Încă amețită de acest semn, le-am confirmat și le-am zis că nimic nu-i mai plăcut pentru suflet decât pacea interioară, căci dacă nu avem această pace interioară, totul se scufundă în haos și tristețe. Au zâmbit, mi-au spus că le place cum gândesc și mi-au urat o zi frumoasă și s-au îndepărtat. Da, știu că doamnele erau martori de-ai lui Iehova sau poate altfel de martori (nu mă pricep la categoriile de religii sau sub-religii existente), dar nu m-a deranjat acest lucru, așa cum sunt deranjați alte persoane de cei care încearcă să promoveze cuvântul lui Dumnezeu. 

E adevărat, e urât când cineva insistă sau încearcă să te convingă de ceva ce nu vrei să accepți nicicum. Tu ai opinia ta, altul o are pe a lui. Îți expui opinia, dar nu i-o bagi altuia pe gât, dacă ai fost convingător sau ai adus argumentele potrivite poate o va accepta. Cele două doamne nu au fost insistente, parcă au fost acolo când au trebuit să fie. A fost ca un semn la cererea mea de a-mi găsi liniștea interioară... Da, Biblia este pe lista cărților pe care vreau s-o citesc anul acesta (sau cel puțin să încep învățarea ei), simt că demult trebuia s-o fac. Și pentru că am zis că asta vreau să fac, asta o să fac. Chiar am nevoie de ceva mai mult, am nevoie de o forță care să-mi aducă liniștea sufletească după care tânjesc atât de mult. Biblia și Yoga se vor ocupa de mine în această primăvara și eu de ele. Sper să mă ajute să obțin o adevărată pace sufletească. Și o voi obține...o voi obține!

Uite așa mi-am început ziua, cu un zâmbet pe buze, pentru că a fost ca un răspuns/o confirmare divină/un semn la ceea ce mi-am propus să fac în continuare. Mulțumesc, Doamne, mulțumesc că mi-ai răspuns. Ba chiar și evenimentele + veștile din ultima perioadă, la care M-ai dus, mi-au dat mai multe răspunsuri la întrebările care îmi măcinau sufletul...

Iată de ce am avut energie până la ora 4 noaptea, iată de ce Marcela m-a văzut eroina zilei )). Am fost plină de energie pozitivă și de dorința de a merge mai departe. Am avut o seară frumoasă alături de prietenele mele, lângă care chiar te simți bine și fericit. După ce am învățat misterele Dixit-ului, a urmat partea de dans. 1 martie pentru grupulețul nostru de prietene - este programat pentru dans. Dansăm la maxim o zi din an pentru un an întreg :)). Așa am făcut și ieri, noi ne ținem de tradiții... A fost bine, am avut un weekend frumos. Simt că îmi revin.

E un început de primăvară, e un început a reînvierii, un început de drum spre pacea interioară. Un început frumos de primăvară în suflet!

Fetița cu căldările

De mici ne-am ales constelația noastră, constelația surorilor Rotaru... nici nu știam pe-atunci care-i denumirea lor reală sau științifică, auzisem doar că în popor o numea amuzant "fetița cu căldările", da eu numeam "fetița cu frățioarele ei"... Nici măcar nu bănuiam pe atunci ce mituri și legende bântuie despre cele 3 astre luminoase, aranjate cât se poate de organizat, care o părticică din constelația Orion, fiind numite "Centura lui Orion".

Centura lui Orion este un asterism din constelația Orion. Ea constă în trei stele foarte luminoase, aproape perfect aliniate, ușor de recunoscut cu ochiul liber pe cerul înstelat: Alnitak (Zeta Orionis), Alnilam (Epsilon Orionis) și Mintaka (Delta Orionis). Acestea fac obiectul multor referințe mitologice și religioase.

Pentru ca 3 suntem... Echilibru e atunci când suntem 3...  Si acum la somn... las stelele pe maine...

Yoga - cutia cu instrumente care te repara din interior

De la o vreme bună am devenit atât de nervoasă, irascibilă, încât atingeam deseori maximul suportabil de nervii mei și acel punct de maxim era momentul în care îmi bufnea spontan sânge pe nas. Tot timpul am știut să-mi controlez emoțiile pe dinafară sau cel puțin am pretins că știu. N-am exteriorizat niciodată războaiele care și-au făcut câmp de bătălie fix în sufletul meu, țineam toate săgețile, bârnele, gloanțele și bombele atomice acolo... 

Dar se pare că în ultima vreme, chiar am început să devin vulnerabilă și nu le pot suporta, armele care eu le-am permis să se creeze în sufletul meu mă distrug acum încet și în același timp accelerat pe interior și se manifestă și în exterior prin semnale de vulnerabilitate – sânge pe nas, dureri de cap, insomnii, lacrimi.

Se întâmpla să obțin pace pe câmpul meu de bătălie pentru o vreme, ca după o perioadă scurtă să izbucnească din nou, pentru că tratatele mele de pace niciodată nu s-au rezolvau definitiv, rămânea loc de interpretare negativă. Dar se mai întâmpla să las războiul să se întâmple în mine și, în același timp, să-mi orientez atenția spre ceva ce-mi place, spre cineva care îmi putea lua toate gândurile de acolo, le ducea în altă parte. Și asta chiar mă făcea să mă simt bine, îmi oferea doze de liniște și fericire, e drept că-mi dădeam seama că la mine încă-i război când îmi ștergeam nasul plin de sânge. 

Medicina tradițională chineză mi-ar spune că sunt bolnavă sufletește, deși și fără oricare altă medicină simt că-i grav. Se spune că dacă nu-ți rezolvi probleme interioare, dacă nu controlezi cele 7 sentimente dăunătoare (Furia, Bucuria exagerată, Tristețea sau suferința sufletească, Îngrijorarea, Teama și Spaima), te poți îmbolnăvi foarte ușor și asta chiar nu-i glumă. Furia afectează ficatul, Bucuria excesivă duce la îmbolnăvirea inimii, Îngrijorarea slăbește splina, Teama și Spaima atacă puternic rinichii, Tristețea și Suferința Sufletească îmbolnăvesc plămânii. Cercetătorii sau filosofii chinezi explică faptul că această legătură dintre stări și organele noastre se datorează energiei pe care o avem și care, în dependență, de cum circulă sau acționează în organismul nostru ne dă o stare de echilibru sau, contrar, crează haos, iar haosul cheamă bolile. Furia determină mișcarea energiei către partea superioară a corpului, Bucuria încetinește circulația energetică, Suferința sufletească/Tristețea consumă energia din noi, Teama și Spaima o tulbură, iar Îngrijorarea duce la stagnarea ei.

Am analizat în detaliu cele 7 stări, raportând-o pe fiecare la mine, și am ajuns la concluzia că în mine coexistă peste 51% din Furie, Tristețe, Teamă și Spaima, și din când în când Îngrijorare.

Ca să ajung să explic aceste sentimente, trebuie să trecem în revistă care sunt cele 5 elemente esențiale ale vieții și să înțelegem care sunt interacțiunile de tip yin-yang. Acestea sunt Lemnul, Focul, Pământul, Metalul și Apa.

“Lemnul este activ, crește și poate fi ars, adică este yang. Focul este cel mai activ, având nevoie de aer pentru a arde. El este elementul cel mai yang din cele cinci. Atât lemnul cât și focul sunt deasupra nivelului solului lucru considerat yang. Pământul constituie nivelul solului fiind astfel neutru. Sub pământ se află depozitele de metal și minerale care sunt considerate yin. Deasemenea, Metalul este yin deoarece este mult mai stabil în comparație cu lemnul ce arde mai ușor. Dar cel mai yin dintre toate elementele este apa care poate ajunge mult sub nivelul solului, chiar mai jos decât metalul. Apa este indispensabilă pentru creșterea copacilor, astfel că ciclul reîncepe cu elementul lemn”.

(explicații extrase din: https://qigongspirit.wordpress.com/2012/01/26/teoria-celor-cinci-elemente /)

Furia afectează ficatul și provoacă ascensionarea energiei. Tristețea și durerea sufletească (ce corespund elementului de Metal) controlează furia (este asociată elementului de Lemn). Din câte am înțeles simptomele asociate acestui sentiment necontrolat sunt durerile de cap, amețelile, creșterea tensiunii, atac vascular cerebral, irascibilitate. De asemenea, energia ficatului (lemn) atacă splina și stomacul (pământ). Aceasta este situția în care energia elementului lemn este prea puternică și afectează elementul pământ, pe care în mod normal îl controlează și prin urmare apar următoarele simptome ca insuficiența energetică a splinei, energia stomacului urcă în loc să coboare și apar sângerări la nivelul nasului.

 (explicații extrase din: http://naturadivina.com/2012/01/18/echilibrul-yin-yang-ii/)

Iată și răspunsul pe care l-am căutat până acum și uite totuși că cauza e ascensionarea energiei stomacului. Acum jumătate de an, am ajuns pe la un medic și am întrebat care ar fi motivul sau cauza sângerărilor nazale, aveam intenția să-i găsesc un medicament în formă materială – gen pastile, droguri, injecții, însă numai acum înțeleg că tratamentul e altul (deși am conștientizat tot timpul care e tratamentul, am ignorat să cred că e singura soluție). Amuzantă conversație am avut cu medicul, care, după ce i-am dat întrebarea asta, n-a întârziat și nu a greșit cu întrebarea: ești o persoana liniștită sau nervoasă? I-am răspuns că sunt liniștită. La care, medicul a zâmbit și mi-a zis: cum poți spune că ești liniștită când spui că îți sângerează nasul cel puțin de două ori pe săptămână, fără motiv. N-am știu ce să-i răspund. Într-adevăr, mi-am dat seama că sunt nervoasă (adică sunt traversată de furie și tristețe sufletească).

Teama și spaima afectează rinichii, care corespund elementului apă. Atunci când te sperii sau îți este frică energia corpului tău va coborî. Traiul într-o veșnică teroare este cel care slăbește mult puterea rinichilor. Pământul (splina) controlează apa (rinichii) și prin urmare Îngrijorarea este cea care controlează teama și spaima. Simptomele generate de aceste sentimente sunt: depresia, lipsa capacității de decizie, confuzie, lipsa curajului. Apa (rinichii) nu mai controlează focul (inima), de aici apar anxietatea și incapacitatea de a te odihni.

(explicații extrase din: http://naturadivina.com/2012/01/18/echilibrul-yin-yang-ii/)

Probabil (absolut și sigur) au existat prea multe evenimente care mi-au acționat teama și spaima (și restul menționate) în ultima perioadă pentru că nu reușeam nicidecum să mă odihnesc, nu reușeam să dorm, nu puteam să mă liniștesc, nu puteam să-mi găsesc un echilibru care să țină departe sau să le țină dresate pe aceste sentimente răutăcioase.

Joi am avut ultimul examen din sesiune și m-am declarat liberă, mi-am propus să revin la cartea mea “Mănâncă, roagă-te, iubește” de Elizabet Gilbert (care am zis că e cartea mea de căpătâi pentru anul 2015, pe lângă încă câteva din lista care mi-am propus-o pentru lectura din acest an), din care deja citisem 30% - partea în care Liza – mănâncă =)). Partea cu mâncatul am parcurs-o acasă, unde puteam s-o înțeleg pe Liz (eroina principală), că mâncam și eu bine, ca acasă =)). Și, am rămas la partea legată de credință, de rugăciune, de spiritualitate. Joi, am luat cartea și am deschis-o acolo unde mi-a rămas semnul de carte. Mare mi-a fost mirarea că prima ce-am citit a fost despre Yoga. De ce m-a mirat?! Pentru că și înainte să închid laptopul și să mă apuc de citit, am primit o invitație pe facebook la un eveniment ce se organiza în ziua următoare, adică vineri – Curs de Yoga tradițională pentru începători. Am terminat de citit tot ce ținea de Yoga și nerăbdătoare mi-am deschis laptopul să analizez în detaliu invitația, să văd ce zice.

Mesajul suna în felul următor:

“Yoga este o știință veche a stării de bine, a sănătății și a spiritualității, care până la ora actuală s-a păstrat în India cu succes. Acei câțiva Maeștri ce-și au firul vieții undeva adânc în trecut, acum mii de ani, sunt cei care au făcut acest lucru atât de bine.
Yoga tradițională indiană constă în dezvoltarea Universalului (ca întreg) în noi înșine, prin conectarea concomitentă a corpului, a minții, a emoției și a pranei. Este o modalitate de a experimenta starea de bine, atât ca stare de sănătate, cât și ca stare mentală de bine.
Cursul de Yoga pentru Începători din Cluj va oferi metode sistematice și secvențiale pentru a prezenta cursanților diferitele ramuri de Yoga ca și concept (Hatha Yoga, Mantra Yoga, Raja Yoga, etc.).
Cursanții vor putea în acest fel să se adapteze mai bine la viața lor de zi cu zi și să progreseze pe drumul lor de evoluție personală, spre desăvârșire. Prima oră se va centra pe o introducere la curs, alături de discursul introductiv, urmată de exerciții de pranayama și meditație.
Participarea la eveniment este gratuită. Donația este binevenită dar nu obligatorie.
Orele se vor ține în limba engleză.
Vă rugăm să vă înscrieți printr-un email cu numele dvs., trimis la următoarea adresă: contact@satyanandayoga.ro”

Ce crezi?! Yep, m-am înscris, bineînțeles. Da, știu, ciudat că evenimentul nu mi-a atras atenție înainte să citesc din cartea tantei Gilbert. Adevărul e că Liz m-a convins parțial, prin experiența ei, că nu mi-ar strica să încerc să găsesc o armonie în sufletul meu, să-mi ascult spiritul, să-mi liniștesc mintea și să nu ignor “carapacea” care le ține – corpul meu, prin Yoga. Vineri, am obținut convingerea absolută, după ce am participat la cursul introductiv și la niște exerciții de pranayama și meditații, care cel puțin am tins să cred că m-au făcut să mă simt mai bine. Cursurile se vor organiza o dată la 2 vineri, cică vom avea și temă de casă :). Guru-ul sau master-ul care va ține aceste ședințe este un indian (din păcate, n-am reținut cum îl cheamă), le va ține în limba engleză, chiar dacă știe și româna, spre surprinderea participanților. Pe lângă discursul motivațional, domnul, să-i zicem X, a menționat că Yoga trebuie văzută ca o cutie cu instrumente, instrumente care ne ajută să ne reparăm din interior. În urma războaielor mele, ooof... am nevoie de așa multă reparație... Dacă am înțeles la primul curs tot ce a zis în engleză (partea cea mai plină de cuvinte), o să-l înțeleg și la restul ședințelor. Îmi place cum sună engleza asta...chiar îmi place. Și mai mult îmi place că o înțeleg. Și sper că o să-mi dau drumul și o voi vorbi și eu, în cel mai scurt timp.

Nu știu dacă asta-i rezolvarea “puzzle”-ului din sufletului meu sau nu, dar încerc. Vreau să mă cunosc, să mă înțeleg, să mă accept pe mine și tot ce iubesc eu și să știu ce să atrag în viața mea ca să fiu fericită și cel mai important să pot să păstrez acel ceva și să mențin acest echilibru cât de mult posibil. Sper că aceasta mă va ajuta să pun capăt definitiv războaielor din sufletul meu agitat sau cel puțin să fiu pe calea cea dreaptă și să micșorez orice risc privind sănătatea mea. Îmi doresc să fie asta calea cea mai scurtă și mai puțin dureroasă spre a face armonie între mintea, inima și corpul meu, căci e enorm de greu să le stăpânești pe fiecare în parte. Un echilibru al celor 3 mi-ar prinde bine pe toate planurile vieții.

"There's a crack in everything. That's how the light gets in." (L. Cohen)