Cuvinte de folos

"Femeile să se abţină de la obiceiul vătămător al vopsirii feţei, ca să nu Îl batjocorească pe Creatorul lor, încercând să ascundă, chipurile, defectele creaţiei. Ce tot faci, femeie? Crezi că prin vopsele şi alifii poţi să adaugi ceva la frumuseţea ta naturală sau poţi schimba urâţenia chipului tău? Nu numai că nu vei reuşi nimic din acestea, dar îţi vei urâţi şi sufletul. Această ocupaţie nefolositoare este semnul superficialităţii tale. De altfel, prin sulimenirile tale, atragi privirile neînfrânaţilor, făcându-i să păcătuiască."

***

"Să încercăm să-i facem buni pe cei răi, dându-le sfaturile potrivite. Dar dacă ei dispreţuiesc cuvintele noastre, să nu mai insistăm. Nimeni nu se face bun cu forţa. Nici Dumnezeu nu vrea să urmăm calea virtuţii cu forţa, ci numai prin propria noastră voire. Poate că mă veţi întreba: „Nu ar fi mai bine ca oamenii să devină buni cu forţa decât să rămână răi?” Nu. Pentru că cel care se face bun cu forţa nu rămâne bun pentru totdeauna. Cum scapă de constrângere, el se întoarce înapoi la răutate. Pe când cel care este bun pentru că aşa vrea el rămâne cu hotărâre pe calea virtuţii."


Sursa:
http://www.ioanguradeaur.ro/722/cuvinte-de-folos-si-povete/

Tehnica de "Un', doi, trei..."

Obosită? Eu? Nu sunt obosită fizic de munca ce o fac zi de zi... Ba chiar primesc satisfacție de la faptul că învăț multe și chiar îmi place ceea ce fac, îmi place că munca mă ajută să mă detașez pe cât e posibil de la gândurile grele... mmmm...dar nu tot timpul. Sunt zile în care chiar nu pot să le ignor, indiferent de volumul de muncă pe care îl am, zile în care pe cer nu am soare, zile în care plouă, zile în care nu sunt în stare să observ soarele pe cer...

Obosită sunt doar moral...Obosită de alte oboseli, alte nemulțumiri, alte certuri, alte neînțelegeri, alte conflicte, alte pierderi de oameni dragi, care, teoretic, n-ar trebui să mă afecteze direct, nu sunt obiecte ale fericirii/nefericirii mele... De la o vreme am început iar să "camelionez" și să empatizez mai mult stările, frustrările colegilor de muncă... Apoi am plâns și nu mă puteam opri la o înmormântare a unui om pe care în viața mea nu l-am mai văzut, care totuși a decedat de bătrânețe. E vorba de tatăl unui coleg de muncă, care a trăit totuși o viață lungă alături de familia lui. Nu știu exact câți ani a trăit, știu doar că și-a împărțit 65 ani din viața lui cu soția lui. N-am vrut să merg la înmormântare, dar trebuia să mergem împreună cu tot colectivul de muncă... Am știut ce mă așteaptă, n-am putut sta nici 5 minute în capelă că mă înădușeam de durerea rudelor pe care o simțeam în mine, oameni pe care, repet, nu-i cunosc, doar foarte puțin pe colegul de muncă, fiul decedatului, cu care ne salutăm la început de zi de lucru și la sfârșitul ei. Tristețea mea se încalcise cu tristețea lor la un moment dat. Iar gândurile au luat-o razna, asociind durerea și pierderea lor, cu pierderi trecute și pierderi viitoare în timp, pe care simt că nu le-aș putea duce în spate...

Am început să-mi dezvolt o tehnică de liniștire, atât de simplă, încât nu solicită multă activitate cognitivă, care îmi trebuie s-o utilizez în alte părți (pentru serviciu, de exemplu)...Tehnica de "Un', doi, trei..."... Tehnica care alungă orice gând, orice emoție greu de suportat... 

1.Cum se implementează? 

2.Cum funcționează? 

3.Cât mă ține? :)

Atunci când simt că nu mai suport, când nu îmi pot controla gândurile, emoțiile, încep să număr în gând doar de la 1 până la 3, într-un ritm lent și temperat... La un moment dat nu observ cum "cea de-a doua rațiune", responsabilă să mă omoare cu gânduri negative, uită de responsabilități și preia numărarea, lăsându-mă pe mine liniștită să-mi fac sarcinile de servici. Ea numără pierdută de zăpăceala ce i-o ofer, numără în continuare... Cât mă ține? Cât știu să-mi păstrez liniștea și concentrarea pe ceva important, și cat nu am factori externi care îi pot oferi alte unghiuri neanalizate de Ea.

Tehnica de 1,2,3 o inlocuiesc des cu Tehnica de La-la-la.... Nu, nu incep să lalaiesc în gând =), ci ascult muzica care mă liniștește, dacă pot s-o ascult atunci când am nevoie s-o ascult....

Ce să zic, încercați tehnicile mele amuzante :), poate chiar vă ajută să ajungeți la starea "Zâmbește și Iubește"... Doamne ajută-ne să fim liniștiți sufletește... Pentru unii liniștea înseamnă putere, pentru unii liniștea înseamnă Liniște...

P.S. Have you ever seen the rain coming down on the sunny day?! ;)

Cândva va fi soare și în sufletul meu...

"Cândva va fi soare și în sufletul meu..." - așa se consolează mulți, așa mă îmbărbătez și eu, resădind rădăcini de speranță la câțiva milimetri în pământ, ușor de smuls și de dat foc... Eu știu soluția oricăror dureri sufletești (vreau s-o știu) - să nu-mi mai plâng de milă. Doare? Și ce? Ai făcut tot ce-a fost în puterile tale? N-a mers? Atunci renunță, e un punct slab care nu merită atenția, e o problema pe care nu ești în stare s-o rezolvi... Nu le poți rezolva pe toate... Șters-am un obraz, uite-l și pe-al doilea. Sunt slabă pentru plâng, dar sunt puternică că nu atac mârșav acolo unde alții așa ar fi procedat. Uneori îmi urăsc cumsecădenia și educația că mă țin în frâu, în alte dăți le mulțumesc că mă diferențiază de animale...

Început de primăvară

Ieri am avut o zi foarte plină. Cum a zis Marcela: "Ești o eroină că ai rezistat până acum (aproape ora 4 noaptea) și încă mai ai energie!" Ieri a fost ziua Marcelei, eu și Adina ne-am ocupat de partea de după cortină - surpriza pentru Marcela. Cumpărături, cutreieratul orașul în lung și-n lat, găsirea resurselor necesare surprizei nr. 1 și nr. 2. Eu am mai pregătit o surpriză și pentru restul prietenelor. Le-am confecționat niște Măr-țișoare sănătoase pentru un început de primăvara frumos. Bineînțeles că toată lumea a fost fericită și mulțumită, așa cum mi-am dorit :).

Știi ce a fost mai neprevizionat în această zi?! Chiar de dimineață când am pornit la "drumul programat", s-au apropiat de mine două doamne care m-au întrebat dacă consider Biblia ceva învechit sau e de actualitate?! Le-am răspuns că Biblia nu are un termen de valabilitate. Le-a plăcut răspunsul și au zis că vor să-mi arate o frază frumoasă din Biblie. Ghici care era mesajul frazei care mi-au citit-o?! Era despre cât e de important să ai pace interioară, ceea ce te îndepărtează de toate relele. Și iar m-au întrebat dacă sunt de acord cu această afirmație?! Încă amețită de acest semn, le-am confirmat și le-am zis că nimic nu-i mai plăcut pentru suflet decât pacea interioară, căci dacă nu avem această pace interioară, totul se scufundă în haos și tristețe. Au zâmbit, mi-au spus că le place cum gândesc și mi-au urat o zi frumoasă și s-au îndepărtat. Da, știu că doamnele erau martori de-ai lui Iehova sau poate altfel de martori (nu mă pricep la categoriile de religii sau sub-religii existente), dar nu m-a deranjat acest lucru, așa cum sunt deranjați alte persoane de cei care încearcă să promoveze cuvântul lui Dumnezeu. 

E adevărat, e urât când cineva insistă sau încearcă să te convingă de ceva ce nu vrei să accepți nicicum. Tu ai opinia ta, altul o are pe a lui. Îți expui opinia, dar nu i-o bagi altuia pe gât, dacă ai fost convingător sau ai adus argumentele potrivite poate o va accepta. Cele două doamne nu au fost insistente, parcă au fost acolo când au trebuit să fie. A fost ca un semn la cererea mea de a-mi găsi liniștea interioară... Da, Biblia este pe lista cărților pe care vreau s-o citesc anul acesta (sau cel puțin să încep învățarea ei), simt că demult trebuia s-o fac. Și pentru că am zis că asta vreau să fac, asta o să fac. Chiar am nevoie de ceva mai mult, am nevoie de o forță care să-mi aducă liniștea sufletească după care tânjesc atât de mult. Biblia și Yoga se vor ocupa de mine în această primăvara și eu de ele. Sper să mă ajute să obțin o adevărată pace sufletească. Și o voi obține...o voi obține!

Uite așa mi-am început ziua, cu un zâmbet pe buze, pentru că a fost ca un răspuns/o confirmare divină/un semn la ceea ce mi-am propus să fac în continuare. Mulțumesc, Doamne, mulțumesc că mi-ai răspuns. Ba chiar și evenimentele + veștile din ultima perioadă, la care M-ai dus, mi-au dat mai multe răspunsuri la întrebările care îmi măcinau sufletul...

Iată de ce am avut energie până la ora 4 noaptea, iată de ce Marcela m-a văzut eroina zilei )). Am fost plină de energie pozitivă și de dorința de a merge mai departe. Am avut o seară frumoasă alături de prietenele mele, lângă care chiar te simți bine și fericit. După ce am învățat misterele Dixit-ului, a urmat partea de dans. 1 martie pentru grupulețul nostru de prietene - este programat pentru dans. Dansăm la maxim o zi din an pentru un an întreg :)). Așa am făcut și ieri, noi ne ținem de tradiții... A fost bine, am avut un weekend frumos. Simt că îmi revin.

E un început de primăvară, e un început a reînvierii, un început de drum spre pacea interioară. Un început frumos de primăvară în suflet!

Fetița cu căldările

De mici ne-am ales constelația noastră, constelația surorilor Rotaru... nici nu știam pe-atunci care-i denumirea lor reală sau științifică, auzisem doar că în popor o numea amuzant "fetița cu căldările", da eu numeam "fetița cu frățioarele ei"... Nici măcar nu bănuiam pe atunci ce mituri și legende bântuie despre cele 3 astre luminoase, aranjate cât se poate de organizat, care o părticică din constelația Orion, fiind numite "Centura lui Orion".

Centura lui Orion este un asterism din constelația Orion. Ea constă în trei stele foarte luminoase, aproape perfect aliniate, ușor de recunoscut cu ochiul liber pe cerul înstelat: Alnitak (Zeta Orionis), Alnilam (Epsilon Orionis) și Mintaka (Delta Orionis). Acestea fac obiectul multor referințe mitologice și religioase.

Pentru ca 3 suntem... Echilibru e atunci când suntem 3...  Si acum la somn... las stelele pe maine...