sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Pierduti in timp...

          De ce ma dezamagesc pe zi ce trece de tot.... De ce?!... Probabil nu-s atat de puternica ca sa accept societatea de azi... Ii tin pasul fizic, dar moral ma oboseste.
Probabil, in ultimul timp apar in ipostaza Pesimistului...Prea repede ma supar, prea repede ma dezamagesc, prea repede ma pierd cu firea si cad pe note triste...
           Trist cand nu ai pe nimeni - o persoana de incredere careia sa-i spui tot ce ai pe suflet. Si cand ai cauta bine: sute  de prieteni, de peste tot...si toti acestia isi au treburile, probleme lor, nimeni nu are treaba sa te asculte.... Te inhibi, tii tot in tine, apoi plangi si iti descarci durerea adunata ca intr-un pahar, pana la momentul in care incepe sa curga din el..sa curga...nu reusesti sa-i opresti lacrimarea...