BANCUL VIEȚII

CUM A AJUNS OMUL SĂ TRĂIASCĂ ANII DOBITOACELOR 

În prima zi, Dumnezeu a creat câinele şi i-a zis: „În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă sau trece prin faţa ei. Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă.” Câinele a răspuns :„E prea mult timp pentru a sta şi a lătra. Ce-ar fi să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalţi zece?” Şi Dumnezeua fost de acord. A doua zi, Dumnezeu a creat maimuţa şi i-a zis: „Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta îţi dau o viaţă de 20 de ani.” Maimuţa a zis: „Să mă maimuţăresc 20 de ani? Asta-i destul de mult ! Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi cum a făcut şi cîinele ?” Şi Dumnezeu a fost de acord. A treia zi, Dumnezeu a creat vita şi i-a zis: „Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta îţi dau 60 de ani de viaţă.” Vita a răspuns: „ Asta e o viaţă destul de grea , şi tu vrei ca eu să trăiesc 60 de ani? Ce-ar fi să păstrez 20 şi să-ţi înapoiez 40?” Şi Dumnezeu a acceptat şi de această dată. În ziua a patra, Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a zis: „Mănâncă, dormi, căsătoreşte-te şi bucurăte de viaţă. Pentru asta îţi dau 20 de ani.” Dar omul a zis: „ Numai 20 de ani? Este posibil să-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care ţi i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţă şi 10 de la câine, pentru a avea o viaţă de 80 de ani ?” „ Sigur !” a zis Dumnezeu, „tu ai cerut-o “ Acesta este deci motivul pentru care în primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm.
Următorii 40 de ani muncim ca sclavii în soare ca să ne întreţinem familiile.
După care ne maimuţărim timp 10 ani ca să ne bucurăm nepoţii. 
Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea. Acum viaţa v-a fost explicată!"

Trei puncte...

De ce mereu tu iti gasesti timp sa-i asculti pe toti, pe cand nimeni nu apreciaza nimic din ceea ce faci, cel putin luand din punct de vedere - o perioada de mai lunga durata.

Tu intotdeauna asculti cum ti se plang toti,

Tu asculti si alini lacrimile celor care sufera,

Tu stergi acele lacrimi, aduci un zambet pe fetele altora in loc,

Tu iti pierzi timpul cu persoanele pe care vrei sa le incurajezi,

Tu vrei sa fii acolo, unde crezi ca e nevoie cel mai mult de tine, 

Tu tinzi sa faci bine, ca toti sa fie bine,

Tu incerci sa faci lumea mai buna, mai colorata, mai vesela...

Tu incerci sa ajuti persoanele care au nevoie de sfaturi,

Tu incerci sa fii prieten...

Tu incerci sa fii mai mult ca prieten,

Incerci sa fii sora/frate :)...

Tu incerci sa fii corect cu toti,

Tu incerci sa faci posibil din imposibil....

Dar cine pretuieste asta???

Cine iti masoara bunatatea???

Cine iti apreciaza gestul???

Cine te intelege ca ti-ai pierdut si timp, desi puteai sa-l folosesti pentru tine???

Si totusi cine te asculta pe tine??

Normal ca nimeni...

Cine uita de tine??

Normal ca toti...

Uneori ai impresia ca ajungi sa nu ai cui sa plangi tu...

Nimeni nu incearca sa te incurajeze, 

Nimeni nu te intreaba cum te simti,

Nimeni nu te intreaba daca ai nevoie de ajutor,

Nimeni nu-ti intinde mana ca sa te ridici de joc, cand ai picat,

Pe nimeni nu intereseaza lacrima ce zace in ochii tai,

Nimanui nu-i pasa de ceea ce simti tu,

Nimeni nu se bucura de ce te bucuri tu,

Si tot nimeni nu plange impreuna cu tine, ca sa-ti fie mai bine,

Toata bunatatea de obicei se uita, ca si cum ar sterge-o cineva cu buretele din mintile celor carora ai aplicat-o :)...

Ajungi sa intelegi,

- cat de relativa ajunge sa fie prietenia, in care doar unul singur e prieten,

- cat de relativa-i dragostea in care cineva nu iubeste,

- cat de relative-s lucrurile care-ti par absolute

- cat de relativa e natura...

Deci in concluzie,

- Ca prietenia sa nu fie relativa, fa-ti si dreseaza in prietenii tai - Prietenie. Daca nu-ti reuseste, poate ca nu-s ei prietenii tai adevarati!

- Iubeste persoana care te iubeste pe tine, din suflet, ofera doar ei dragostea pe care o merita si ti-o rasplateste prin dragoste si ai sa ajungi la o dragoste curata si adevarata.

- Relativitate exista aproape in toate, caci si noi oamenii suntem relativi... Ne trecem relativ o data cu timpul, care si el e relativ pentru noi.

- Ca si Natura, insa ea reinvie, in fiecare sezon diferit, ca pasarea Pheonix... 

Concluzia finala:

Cat de pesimisti putem fi, deschizand ochii si privind larg in jur... in exterior...

Cat de tristi putem fi, observand niste lucruri incorecte, care am vrea sa fie altfel...

Dar, trebuie sa compensam totul cu ceea ce ramane pentru noi cel mai frumos, in suflet... in interior...

Trebuie sa ne echilibram tot timpul...

Tot negativul din ceva poate fi acoperit cu Dragostea din suflet fata de familia, parinti, surioare, prieteni adevarati, sufletul tau pereche si Dumnezeu.... Si totul se compenseaza!

Cum sa nu zambesti?! :)

Caci acest Pozitiv ce-ti compenseaza ceea ce intilnesti Negativ, chiar mai mult ca atat, este adevarata Fericire, este ceea pentru care traiesti, in aceasta se gaseste sensul vietii tale...

Ce sa zic: "Zambeste si Iubeste!"... 

P.S.:

 Intra acum o persoana, nu conteaza cine, incepe iar sa se jaluie... Nu prea am zis nimic, caci nu am chef de nimic, vede ca nu incerc sa incurajez sa zic iar ca totul va fi bine... :)

Se supara pt ca o fac ca de obicei...

Si imi zice "Se vede ca nu eshti in toane bune, hai ca eu ma duc... PA!" Si tranteste usa... 

De parca eu as fi fost datoare cu ceva si nu mi-am implinit datoria...

Asa-i... :)

Cum iti deprinzi prietenii...

Dar totusi tu ce simti nu conteaza! :):):)

Asa ca inceaca sa fii tare,
Si orice ar fi, oricum - ZAMBESTE si IUBESTE! - ( :) , <3 )

Porumbei

...

In suflet - PORUMBEI.
Pe cer - SOARE.
In inima - IUBIRE.
In gand - VISE
In maini - SOARTA

Aproape - PERSOANE DRAGI

Pe umeri - DOR

Pe brate - FERICIRE

In pas - VIATA

In cale - ISPITA

Pe drum - MUNCA

Langa drum - LENEA

La capat de drum - REUSITA

Peste tot - CREDINTA

Pe buze - ADEVAR

In tot alaturi - MAMA

In grija lui - DUMNEZEU

Pentru mai mult de o viata - IUBIREA MEA.

...

Gradina de flori suparata

 

Cat e de greu sa zidesti ceva frumos, dar cat de repede se risipeste, de la cea mai mica greseala a ta, de la o aiureala, de la o intoarcere de cap, sa-i zicem asa...
Uneori ne comportam ca nishte copii, uitand ca persoana care ne sprijina si ne e alaturi, nu merita nici mica greseala, nici slabiciunea aparuta de la niste complimente, care nu inseamna nimic pe langa dragostea ce ti se ofera din suflet, pe langa dragostea care nu vorbeste, dar se simte... 

Cand simti ca pierzi totul, iti dai seama de ceea ce a fost cel mai important pentru tine si ce era adevarata fericire pentru tine: imbratisari simple, dar pline de dragoste... Priviri patrunzatoare, pline de iubre, fara cuvinte...

E trist sa stii ca ti-ai dat si sufletul pentru ca sa-ti aranjezi o gradina de flori de sentimente frumoase intr-un suflet, zi de zi udandu-le, ingrijidu-le, indepartand intotdeauna gradina de orice daunatori, de factori externi... Dar, intr-o zi, cineva peste gard a inceput sa-ti zica ca ii e ciuda ca ai o asa gradina, si incepand sa-ti zica despre ce gradinaritza buna eshti si ce persoana eshti, ridicandu-te in slavi, crescandu-ti urechile ai uitat de gradina s-o uzi in aceea zi... Si din cauza asta, s-au ofelit o parte din florile pe care le iubeai enorm si continui sa tii la ele.... Dar iti dai seama ca nu le poti intoarce... Restul florile nu mai au incredere in tine, nu mai cred ca ele sunt singurele de care esti interesata... Dar a fost doar un trecator cu vorbe inflorite. Dar ele nu ma mai lasa sa le port de grija, nu ma lasa se le mai ud, sa le ingrijesc.. Ma inteapa, ma zgarie, ma imping, crezand ca sunt o tradatoare, crezand ca vor mai fi cazuri cand voi uita de ele, cand va mai trece cineva pe drum. Cum sa le fac sa inteleaga ca nu am iesit din ograda si sunt tot cu ele, imi cer scuze de la ele ca m-am intors si vorbit si in acel timp le-am ofensat si le-am uitat pe citeva clipe. Si chiar daca le promit ca e pentru prima si ultima data cand se intimpla sa-mi distraga cineva atentia. Sunt o gradinarita tinara, fara mare experienta, dar vreau ca gradina mea sa fie cea mai frumoasa, sa fie cea mai puternica si plina de reciprocitate si sentimente frumoase, deosebite. Nu stiam, din neexperienta mea, ca le voi face sa sufere... Dar le-am facut sa sufere... Ce n-as da, doar ca gradina mea sa ma accepte si sa ma creada, si sa aiba din nou incredere in mine, sa continui sa am grija de ea, cum aveam, o voi face cea mai deosebita..

O a doua sansa de mi-ar da, din tot sufletul, nu as intoarce nici macar 30 grade capul de la ele...

Si cum am zis, sunt tanara gradinarita, pe greseli se invata... Poate ca gradinarii altfel. Dar femeile gradinaritele, pe greseli se invata, ofelesc cate o floare o data, si apoi nu mai fac de astea, invatand despre conditiile de care are nevoie aceasta...

Mi-i dor de gradina mea... Imi lipeste mult... foarte mult. Daca ar intelege asta, as face-o cea mai inflorita din lume. Dar din cauza grelelilor noastre, negandite, permanent avem de suferit si de sintit consecinte. Ma rog Domnului Dumnezeu sa-mi intoarca gradina, sa-mi lumineze florile din ea si sa ma impace cu ele, caci eu si gradina mea suntem un tot intreg, nu as putea sa traiesc fara ea, asa cum ea nu va putea trai fara mine. Nu ma desparti, Doamne, de gradina mea scumpa... Nu-mi imaginez viata fara ea, nu-mi imaginez o alta gradina in viata mea, caci de alta nu ma voi apuca niciodata, 1001 %. Intoarce-o, Doamne, cu fata la mine si lumineaz-o, spunandu-i cat de mult am nevoie de ea. Promit, sa le fiu florilor demna intotdeauna si sa am grija de ele. Si nimic nu se va mai intimpla cu ele, nici cu mine, iar un tot-intreg isi va gasi echilibru in lumea asta plina de situatii, la care vom fi caliti deja.