E una din zile când ai simplu nevoie să stai singur, să asculți muzică tristă. E una din zile în care ceea ce-ți dorești nu se poate împlini, pentru că nu ești deschis spre colaborarea cu universul =) (ideea din filmul The secret). E una din zile când simți în metrul tău pătrat așa multă lume, așa puțin aer. E ziua în care ceea ce vrei să spui celor din jur e lipsit de cuvinte. E ziua în care nu te poți organiza să faci ceea ce ai de făcut, neștiind cu ce să începi, neștiind care din acestea îți vor readuce starea de om normal. E una din zile care te face mai trist decât în general ești. E ziua în care observi toată întunecățimea celor ce te înconjoară și mai ales pe acea care o ai și tu, adânc ascunsă de ochii lumii. E ziua în care ai simți o plăcere, să știi că poți plânge de unul singur, nefiind admirat de cei cu care împarți oxigenul în metrul tău pătrat, nici de cei din afara metrului tău pătrat. E ziua în care nu știi unde să te ascunzi de ochii lumii, e ziua în care ai nevoie de o lume doar ta, o lume cu un singur extraterestru - și acela să fiu eu.
E ziua în care chiar dacă te-ai impune să zâmbești, nu te poți câștiga. E ziua în care întrebarea: Ce-i cu tine?! - Te face să fii mai supărat și mai nervos, chiar dacă nu ești nervos...Nu, chiar nu ești nervos, doar că nu-ți ajunge aer și putere să te simți mai bine...Chiar nu știi nici tu singur Ce-i cu tine. Mă simt izolată într-o lume mică, o lume fără emoții și valori; o lume indiferentă care, spre deosebire de mine, știe ce vrea de la viața asta scurtă și neinteresantă de felul ei; o lume asemenea unei cărți de colorat pentru copii - cu ce ți-o colorezi - pe acele culori le admiri... Cu încrederea ta - ajungi să admiri deseori culori întunecate chiar și-n zile senine... Nu se lasă cartea de colorat a vieții în mâinele străinilor, ei nu știu culorile pe care le iubești și vrei să le vezi în viața ta.
N-am să mai sap în suflet să-mi găsesc măcar un răspuns la întrebările aproape retorice ce nu mă lasă singură, voi încerca doar să-mi oxigenez ziua =). Să vedem, să vedem ce-o să iasă! ))
E ziua în care chiar dacă te-ai impune să zâmbești, nu te poți câștiga. E ziua în care întrebarea: Ce-i cu tine?! - Te face să fii mai supărat și mai nervos, chiar dacă nu ești nervos...Nu, chiar nu ești nervos, doar că nu-ți ajunge aer și putere să te simți mai bine...Chiar nu știi nici tu singur Ce-i cu tine. Mă simt izolată într-o lume mică, o lume fără emoții și valori; o lume indiferentă care, spre deosebire de mine, știe ce vrea de la viața asta scurtă și neinteresantă de felul ei; o lume asemenea unei cărți de colorat pentru copii - cu ce ți-o colorezi - pe acele culori le admiri... Cu încrederea ta - ajungi să admiri deseori culori întunecate chiar și-n zile senine... Nu se lasă cartea de colorat a vieții în mâinele străinilor, ei nu știu culorile pe care le iubești și vrei să le vezi în viața ta.
N-am să mai sap în suflet să-mi găsesc măcar un răspuns la întrebările aproape retorice ce nu mă lasă singură, voi încerca doar să-mi oxigenez ziua =). Să vedem, să vedem ce-o să iasă! ))