Gânduri în ceață

             O zi urâtă de toamnă... Oare ceața asta o face într-atât de urâtă sufletului meu. Nu pot să găsesc măcar o rază de soare printre desimea acestei ceți și nu pot chinui un zâmbet pe față. De ce nu-mi pot limpezi sufletul de gânduri, gânduri în ceață... Într-o lume enormă, într-un oraș frumos și plin de lume, într-un societate de tineri energici și plini de viață, într-un grup de prieteni deosebiți, printre cei mai buni prieteni, departe de familia scumpă...ajungi să te simți singur în mulțime...ajungi să înțelegi că nimănui nu-i pasă ce-i cu viața ta, nimănui nu-i pasă că exiști, nimănui nu-i pasă ce-ți dorești, nimănui nu-i pasă că te-ai rătăcit prin ceața gândurilor tale, într-o lume prea rece și departe de cea pe care ți-o închipuiai tu mai devreme...

              Poate că drumul pe care mergi e unul greșit, e unul care nu te duce acolo unde tu ai putea să-ți găsești fericirea sau oare ca să găsești fericirea trebuie să mergi pe cel mai chinuitor drum... Și când te gândești că viața altora e mai amară, unii n-au nici acele persoane dragi alături, n-au acele oportunități pe care le ai tu și nu le prețuiești așa cum sunt, n-au acei prieteni, care necătând la faptul că nu-s așa cum vrei tu să fie, îți sunt prieteni... Deși ajungi uneori să-ți dai seama că multe lucruri le numești așa pentru că așa le este noțiunea, nu și sensul real. Tot timpul vrei ceva mai mult decât ai, știind că se poate mai mult și sperând că obținerea a celui "mai mult" te poate face mai fericit... Visăm la cai verzi pe pereți... De ce?! Bați pasul în loc, nu-i nici-o schimbare în viața ta și asta...