De ce ma dezamagesc pe zi ce trece de tot.... De ce?!... Probabil nu-s atat de puternica ca sa accept societatea de azi... Ii tin pasul fizic, dar moral ma oboseste.
Probabil, in ultimul timp apar in ipostaza Pesimistului...Prea repede ma supar, prea repede ma dezamagesc, prea repede ma pierd cu firea si cad pe note triste...
Trist cand nu ai pe nimeni - o persoana de incredere careia sa-i spui tot ce ai pe suflet. Si cand ai cauta bine: sute de prieteni, de peste tot...si toti acestia isi au treburile, probleme lor, nimeni nu are treaba sa te asculte.... Te inhibi, tii tot in tine, apoi plangi si iti descarci durerea adunata ca intr-un pahar, pana la momentul in care incepe sa curga din el..sa curga...nu reusesti sa-i opresti lacrimarea...
Nu poti obliga pe nimeni sa-ti fie prieten pentru a te asculta si a te intelege, nici macar pe cel mai special prieten din viata ta (iubitul), pentru ca la randul lui - e si el - o persoana cu probleme lui...
Suntem o generatie cu "probleme", permanent ocupati, permanent stresati, traim cu ziua de maine, aspiram la multe si nu reusim sa ne bucuram de clipa care o avem sub nasul nostru si nu neaparat de clipa, ci de ceea ce avem alaturi de noi: familia, fiinte dragi...
Cineva zicea ca eu prea sunt axata pe ideea de a-mi face o familie - sot, copii... Nu-s axata doar pe asta, dar sunt destul de convinsa ca fericirea mea adevarata o voi gasi in primul rand acolo, langa niste sufletele scumpe de tot mie, pentru care voi trai... Cauta toti sensul vietii, fericirea... cautand printre lucruri complicate...nerealizand ca e la intersectia sufletului si gandului...Atunci cand aceste doua nu coincid e mult mai greu sa te determini, e greu sa te echilibrezi, sa te organizezi si sa gasesti calea corecta, e greu sa intelegi ce vrei de la viata. Realizez ca traiesc intr-o lume prea grabita...S-ar parea ca revolutia tehnico-stiintifica ar fi trebuit sa rezolve problema contemporana a timpului, usurandu-ne viata, lasandu-ne parca mai mult timp pentru noi... Si noi tot suntem grabiti... Da, opreste-te, omule, macar pe-o clipa, respira...priveste in jur... priveste in urma...poate graba ta face pe cineva sa sufere, poate cineva are nevoie de tine, mai mult ca oricand...Stai un pic pe loc, stiu ca nu ai timp de obicei, dar macar cateodata oprestete si ofera-le celor dragi cateva clipe frumoase, clipe care sa acopere absenta ta, atunci cand vei mai fi grabit, grabit pentru a nu te pierde in concurenta ce ia amploare, cauza grabirii tale...
Nu uita de datele importante din familia ta, de sarbatorile tipice familiei tale, nu uita in general de unde ai pornit, arunc-o privire inapoi...Fugind tot timpul inainte, neintorcand capul in urma, o sa-ti rupi inima la un moment dat si o sa suferi mai mult ca oricand...Sau poate nu ai inima, atunci fugi!... Pacat de persoanele care spera ca candva o intorci privirea in urma, si nu reusesc sa vada aceasta, pana iti dai tu seama ca ar trebui s-o faci. Nu va ganditi doar la voi, incercati sa va atingeti visele, fara ca sa faceti pe cineva sa sufere, mai ales persoanele care nu merita sa umezeasca obrajii lor cu lacrimi de tristete si durere...caci la cat de reci nu ati fi, sunt sigura ca exista acele persoane care pot sa va miste sufletul din loc si daca "ati avea timp", lor li l-ati fi oferit...Caci nimic nu poate fi mai scump in zilele noastre, ca timpul petrecut alaturi de cei dragi...
Nu uitati de cei dragi, oferiti-le toata dragostea si timpul liber, la randul vostru veti primi ceea ce nu veti gasi niciodata nicaieri, nu veti gasi fericirea adevarata nici macar cand veti ajunge in varful piramidei lui Maslow :).. Nu va opresc din alergat, urcat in varful piramidei, ci doar va sfatui "urcati cu sens", iar sensul - e in oameni dragi, nu in lucruri materiale si scumpe...Si in acelasi timp nu uitati sa zambiti si sa iubiti cu tot sufletul..Contractati inima cu emotii pozitive si frumoase, ca de altfel va veti raci :)... Numai bine!
Probabil, in ultimul timp apar in ipostaza Pesimistului...Prea repede ma supar, prea repede ma dezamagesc, prea repede ma pierd cu firea si cad pe note triste...
Trist cand nu ai pe nimeni - o persoana de incredere careia sa-i spui tot ce ai pe suflet. Si cand ai cauta bine: sute de prieteni, de peste tot...si toti acestia isi au treburile, probleme lor, nimeni nu are treaba sa te asculte.... Te inhibi, tii tot in tine, apoi plangi si iti descarci durerea adunata ca intr-un pahar, pana la momentul in care incepe sa curga din el..sa curga...nu reusesti sa-i opresti lacrimarea...
Nu poti obliga pe nimeni sa-ti fie prieten pentru a te asculta si a te intelege, nici macar pe cel mai special prieten din viata ta (iubitul), pentru ca la randul lui - e si el - o persoana cu probleme lui...
Suntem o generatie cu "probleme", permanent ocupati, permanent stresati, traim cu ziua de maine, aspiram la multe si nu reusim sa ne bucuram de clipa care o avem sub nasul nostru si nu neaparat de clipa, ci de ceea ce avem alaturi de noi: familia, fiinte dragi...
Cineva zicea ca eu prea sunt axata pe ideea de a-mi face o familie - sot, copii... Nu-s axata doar pe asta, dar sunt destul de convinsa ca fericirea mea adevarata o voi gasi in primul rand acolo, langa niste sufletele scumpe de tot mie, pentru care voi trai... Cauta toti sensul vietii, fericirea... cautand printre lucruri complicate...nerealizand ca e la intersectia sufletului si gandului...Atunci cand aceste doua nu coincid e mult mai greu sa te determini, e greu sa te echilibrezi, sa te organizezi si sa gasesti calea corecta, e greu sa intelegi ce vrei de la viata. Realizez ca traiesc intr-o lume prea grabita...S-ar parea ca revolutia tehnico-stiintifica ar fi trebuit sa rezolve problema contemporana a timpului, usurandu-ne viata, lasandu-ne parca mai mult timp pentru noi... Si noi tot suntem grabiti... Da, opreste-te, omule, macar pe-o clipa, respira...priveste in jur... priveste in urma...poate graba ta face pe cineva sa sufere, poate cineva are nevoie de tine, mai mult ca oricand...Stai un pic pe loc, stiu ca nu ai timp de obicei, dar macar cateodata oprestete si ofera-le celor dragi cateva clipe frumoase, clipe care sa acopere absenta ta, atunci cand vei mai fi grabit, grabit pentru a nu te pierde in concurenta ce ia amploare, cauza grabirii tale...
Nu uita de datele importante din familia ta, de sarbatorile tipice familiei tale, nu uita in general de unde ai pornit, arunc-o privire inapoi...Fugind tot timpul inainte, neintorcand capul in urma, o sa-ti rupi inima la un moment dat si o sa suferi mai mult ca oricand...Sau poate nu ai inima, atunci fugi!... Pacat de persoanele care spera ca candva o intorci privirea in urma, si nu reusesc sa vada aceasta, pana iti dai tu seama ca ar trebui s-o faci. Nu va ganditi doar la voi, incercati sa va atingeti visele, fara ca sa faceti pe cineva sa sufere, mai ales persoanele care nu merita sa umezeasca obrajii lor cu lacrimi de tristete si durere...caci la cat de reci nu ati fi, sunt sigura ca exista acele persoane care pot sa va miste sufletul din loc si daca "ati avea timp", lor li l-ati fi oferit...Caci nimic nu poate fi mai scump in zilele noastre, ca timpul petrecut alaturi de cei dragi...
Nu uitati de cei dragi, oferiti-le toata dragostea si timpul liber, la randul vostru veti primi ceea ce nu veti gasi niciodata nicaieri, nu veti gasi fericirea adevarata nici macar cand veti ajunge in varful piramidei lui Maslow :).. Nu va opresc din alergat, urcat in varful piramidei, ci doar va sfatui "urcati cu sens", iar sensul - e in oameni dragi, nu in lucruri materiale si scumpe...Si in acelasi timp nu uitati sa zambiti si sa iubiti cu tot sufletul..Contractati inima cu emotii pozitive si frumoase, ca de altfel va veti raci :)... Numai bine!
