În căutarea liniștii interioare

Obiectivele sufletului ar trebui să fie cât se poate de simple și în același timp sfinte... Prin urmare, mai jos sunt enumerate 30 de obiective ale sufletului care ar trebui să ajute în căutarea Liniștii interioare:

"1. să nu-ți pierzi niciodată credința în Dumnezeu;

2. să nu te răzvrătești niciodată împotriva lui Dumnezeu și să nu-i ceri socoteală când lucrurile nu merg cum ți-ai dori;
3. să ai mereu încredere în tine;
4. să iei decizii în concordanță și cu binele tău, nu doar cu binele celorlalți;
5. să îți păstrezi principiile, valorile morale și credințele intacte, indiferent de situație;
6. să te simți mereu utilă pentru alții;
7. să ai prieteni de încredere;
8. să îți placă oamenii cu care urmează să lucrezi;
9. să fii plăcută și respectată de către ceilalți;
10. să ai mereu somnuri liniștite și odihnitoare;
11. să nu crezi în superstiții;
12. să nu crezi în coincidențe;
13. să iei doar ce e mai bun din viață;
14. să profiți de fiecare oportunitate viabilă care se ivește;
15. să ai convingerea că viața înseamnă 'a dărui';
16. să nu aștepți nimic în schimb când oferi ceva;
17. să te simți conectată cu natura (cu toate formele de viață);
18. să reușești în viață, să-ți iasă tot ce-ți propui;
19. să simți mereu plăcere când îi ajuți pe ceilalți;
20. să intervii mereu în situațiile în care consideri că poți fi de ajutor;
21. să ai noroc;
22. să nu-i judeci pe ceilalți;
23. să ai puterea de a te ierta și de a-i ierta pe ceilalți;
24. să iubești adevărat;
25. să ai compasiune față de ceilalți;
26. să rămâi mereu calmă și liniștită;
27. să fii generoasă și plină de grijă;
28. să te poți detașa de suferințele lumești;
29. să pui mai mare preț pe spiritualitate decât pe materialitate;
30. FERICIRE."

Sper să fie de ajutor în căutarea ta...

Însă dacă ai reușit să găsești și să activezi în suflet un regim de liniște interioară, ai grijă să-l menții prin a pune în practică ceea ce a zis Dalai Lama: "Nu lăsa comportamentul altora să-ți distrugă pacea interioară".

"Muzica simte" ori "Simte muzica"

Simt Muzica în toată ființa, iar Muzica mă simte și mai bine...

De fiecare dată când aud o melodie nou (specială) în engleză, care mă prinde din primele perechi de acorduri (nereușind încă să-i deslușesc mesajul), îi caut cuvintele și realizez că Ea mi-a descoperit iar emoțiile și mă simte... sau eu o simt... încă nu ne-am decis cine pe cine mai tare simte :)...

Ajungi să declari ceva neînsuflețit mai înțelegător decât ceva însuflețit... Când renunți să dai suflet la ceva însuflețit, începi să alimentezi cu suflet ceva neînsuflețit... Să plângi pe clapele unui pian e o artă a durerii și o lașitate a omului care nu are curajul să plângă pe umărul unui prieten...

P.S.

Stii de ce pot să învăț mai bine când ascult muzică?! Atunci e pace între inima și creierul meu. Inima ascultă muzică și e cumințică pentru că aceasta îi tămăduiește rănile, iar creierul e ocupat cu învățatul... Altfel e tot timpul război între cei doi, iar când ajung să facă pace, orice încercare a creierului de a-i analiza problemele inimii se termină iar cu război.... Mda...

Spini netezi de trandafir

  "Dar pe pământ e mult mai fericit un trandafir ce-şi dăruie mireasma decât cel ce-n sihastră bucurie trăieşte, creşte, şi-apoi se usucă vegheat de feciorelnicii săi spini." (W. Shakespeare)

           

            Într-adevăr, ești mai fericit când poți și vrei să oferi fericire omuleților dragi din jurul tău prin așa lucruri simple cum sunt dragostea, prietenia, înțelegerea, atenția, răbdarea, încrederea, susținerea, motivarea, alinarea, sfătuirea, ajutorul, speranța, iertarea... Sunt niște lucruri simple și fără de sens pentru unii, dar cu multă însemnătate pentru alții. Probabil, cei din urmă își pot recăpăta pacea interioară și reușesc cu ajutorul nostru să-și echilibreze sufletul (cel ce adoră să dea lupte interioare, cel ce e greu de prins, de unul singur, și strangulat pentru fiecare război pornit, cel cu care e greu să semnezi tratate de pace într-un timp scurt, fără să-ți faci jertfe)...

          Suntem niște ființe care au o problemă cu singurătatea. Dar asta nu-i cel mai grav, ceea ce-i mai problematic la noi e că avem așa multe așteptări de la cei din jur, avem așa multe pretenții de la cei pe care i-am întâlnit în drumul nostru și care au ales să rămână în preajmă sau, invers, am ales să fim în preajma lor. Adevărul pur e că nimeni nu-i obligat să te scutească de singurătate (în primul rând de cea sufletească și apoi cea fizică), nimeni nu-i obligat să fie acolo unde vrei tu să fie, nimeni nu-i obligat să gândească la fel ca tine sau să simtă la fel ca tine... Suntem așa de diferiți, suntem așa de greu de înțeles, pentru că, în primul rând, noi singuri nu ne putem înțelege... Suntem egoiști, pentru așteptăm ca fericirea ce o oferim celora din jur să fie întoarsă înapoi. Nu acceptăm deplin ca gesturile noastre să fie altruiste, cu o singură direcție, vrem și așteptăm răsplată, pentru că ajungem să ne dăm singuri o valoare pe care o considerăm noi justă pentru ceea ce suntem sau oferim, sau ceea ce credem că suntem sau oferim...Ajungem să transformăm acele lucruri simple menționate mai sus în produse ale muncii noastre pe care să le vindem “clienților” noștri, în schimbul unei remunerări convenabile. Remunerările care nu ne convin, ajung să ne ducă în categoria nemulțumiților ori în a cea a dezechilibraților sufletește...

           O altă problemă a noastră. Majoritatea din noi ne planificăm viața, ne scriem propriile standarde de trai ori încercăm să preluăm standardele altora...Urmând ca orice deviere de la această planificare sau acele standarde, să te arunce în diferite colțuri ale sufletului... Astfel ajungi iar în categoria celor menționați mai sus, celor dezechilibrați sufletește... E complet greșit să trăiești după un anumit plan sau să te invinuiești de nerespectarea deplină a unor standarde...Trebuie să fim flexibili și deschiși, spre a ne edita acel plan zilnic, întrucât fiecare zi oferă o lecție nouă, o experiență diferită de cea din ziua anterioară. Fiecare zi ne oferă și posibilitatea să ne cunoaștem pe noi mai mult sau să ne formăm ceea ce vrem să fim... Mai simplu: ne schimbă...Dacă am fi comozi și liniștiți sufletește, nu am căuta să schimbăm nimic la noi ori la cei din jur (ori la ambele părți). Nu am schimba nimic, iar astfel stăm pe loc. Dar oare viața ne stă pe loc după noi?! Mișcă, nu te speria de schimbări: bune sau rele ele vor fi cheițele succesului, chiar și eșecurilor tale... Nu există succes de suflet, fără eșecuri subordonate lui...

         Dacă ne-am vedea per ansamblu dintr-un punct mai de sus, zic ni s-ar dezgusta de noi ca oameni. Suntem niște ființe ciudate, preferăm să ne complicăm viața, preferăm să fim în centrul atenției, preferăm să primim mai mult decât să oferim, preferăm să fim singuri din cauza că ne este lene să fim empatici și prezenți acolo unde singurătatea ta și o altă singurătate s-ar echivala cu 2 singurătăți ce se completează și fac suportabilă existența în această viață, preferăm să ne plângem de nereușite în loc să gândim strategii pentru potențiale reușite și să acționăm să le transformăm în reușite reale, preferăm să observăm greșelile altora și să le ignorăm pe-ale nostre, preferăm să ne cerem iertare pentru greșelile noastre și apoi iar să le repetăm,  preferăm să judecăm greșit ceea ce nu încercăm să înțelegem corect, preferăm să fim nerăbdători când cele mai mărețe lucruri au nevoie de timp, răbdare și dăruire.

       Omuleți dragi, putem fi mai buni de atât. Pacea interioară ține de noi, noi suntem stăpânii emoțiilor noastre (tuturor emoțiilor noastre: pozitive sau negative). Nimeni și nimic nu ar trebui să ne dezechilibreze pacea interioară... Iar dacă dezechilibrează, să dezechilibreze cu mai multe emoții pozitive... Iar când tendința emoțiilor se orientează spre negativ, trebuie să recunoaștem că ceva merită să schimbăm pentru noi sau pentru cei din jurul nostru. Nu ne încurcă să ne evaluăm mai des și să conștientizăm unde greșim și să găsim motivul emoțiilor negative, să ne răspundem la întrebarea “de ce ne simțim nefericiți?!”. De reținut: n-avem motive să fim nefericiți, când chiar nu putem fi nefericiți. Închei cu un alt citat de-al lui William Shakespeare: “Mereu sunt fericit, știi de ce? Pentru că nu aștept nimic de la nimeni, să aștepți întotdeauna doare. Viața este scurtă, așa că iubește viața. Fii fericit și zâmbește întotdeauna. Trăiește doar pentru tine și amintește-ți:

înainte să vorbești – ascultă,

înainte să scrii – gândește,

înainte să rănești – simte,

înainte să urăști – iubește,

înainte să renunți – încearcă

și înainte să mori – trăiește.”