O sărbătoare mult prea așteptată de majoritatea îndragostiților este Sf. Valentin și Valentina ori Ziua Îndrăgostiților. E sărbătoarea prin care simțim apropierea primăverii, anotimpul Dragostei, Reânvierii, Gingășiei, Frumuseței... Astfel această minunată sărbătoare e un pas spre acest Anotimp al Sufletului Veșnic Tânăr. E foarte frumos să vezi în această zi, pe stradă îndrăgostiți care se țin de mână, care pur și simplu își petrec această zi împreună... Pare simplu - dar în același timp - atât de romantic și frumos. E drăguț că există zile în care, teoretic, ar trebui să uiți de toate, să lași la o parte ceea ce ține de rutină și să acorzi timp și atenție persoanei la care ții sau persoanei pe care o iubești totuși...Deși, practic, nu întodeauna se primește așa cum ți-ai fi dorit, necătând la faptul că cei doi țin mult unul la altul.
De ce totuși sărbatorim pe 14 februarie?!
Chiar dacă Ziua Îndrăgostiților e în fiecare zi, desigur pentru îndrăgostiți, pe data de 14 februarie a devenit o tradiție să se sărbătorească în mod mai special, din cauza unui unui VINOVAT, un preot pe nume VALENTIN. Istoria își are originea din Roma, în jurul anilor 269, când împăratul Romei a emis o lege prin care se interzicea ca soldații de la curtea sa să se căsătorească. Preotul Valentin ii ajuta pe aceștea să se împace cu iubitele, ba chiar îi ajuta să scrie scrisori de dragoste iubitelor. Când a aflat împăratul de faptele preotului, l-a pedepsit. Pedeapsa sa a fost egală cu moartea. Intriga acestei legende e în aceea că Valentin era îndrăgostit enorm de o fată pe nume Valentina. Înainte de a fi pedepsit, el a hotărât să-și deschidă inima în fața fetei, să-i scrie despre iubirea ce o purta pentru ea în suflet. I-a scris o scrisoare de dragoste fetei. Însă fata a reușit să o citească doar după moartea lui...
Astfel, în anul 496, Papa de la Roma a hotărât să facă ziua de 14 februarie - Ziua Sfântului Valentin.
De ce bărbaților le vine greu să spună iubitelor - doua cuvinte... Te iubesc?!
Bărbaților le este incomod într-un fel să spună aceste două cuvinte, chiar dacă țin mult la iubitele lor și din suflet le iubesc. De fapt, reprezentanții sexului tare și vorbesc mai puțin decât femeile.
Uneori din această cauză, aceștea nu sunt înțeleși corect. Astfel femeii ii vin repede în cap întrebări de genul:
"De ce tace?"
"Poate are ceva să-mi spună?"
"Sau poate ascunde ceva de mine?"
"Sau cine știe - poate nu ia convenit ceea ce i-am zis?"
"Și de ce nu-mi spune la fiecare 5 minute că ma iubește?
Răspunsul la aceste întrebări se învârte în jurul ideei că bărbații iubesc să vorbească mai puțin, dar tind să iubească mai mult decât vorbesc, sau chiar de câteva ori mai mult. =)
Așa că fetelor:încercați să-i aceptați pe iubiții voștri așa cum sunt, încercați să le simțiți iubirea, nu doar s-o auziți...
Însă voi, băieților, nu vă relaxați:Dacă știi că ai alături o fată romantică, suficient de romantică, n-o lăsa fără măcar o floricică, fie aceea cea mai simplă floare. Femeile romantice nu au nevoie de cadouri scumpe, ci de acea strălucire din ochii iubitului, acea zi petrecută pur și simplu cu ea, numaidecât și acea floare dăruită din suflet și desigur toate acestea se mai amestecă cu doză puternică de săruturi și îmbrățișări. Uite atunci femeia de lângă tine este cu adevărat fericită...Plus și tu ai parte de liniște sufletească =))... ............................................................
Uite ca primul meu semestru la FSEGA a ajuns aproape la finis. Ma bucur mult ca am reusit si am ajuns aici, la Cluj-Napoca, la facultatea la care imi doream sa ajung, alaturi de cineva foarte drag mie. Si mai mult ma bucur pentru ca m-am acomodat aici si simt pot sa reusesc multe, depunand munca si invatand.
Chiar daca la inceput mi-a fost si greu intr-un fel: noi colegi, noi profesori, noi colege de camera si plus un accent nou :) - sa zic corect: accent ardelenesc. Astfel ai impresia ca ai de pornit totul de la un inceput.
Prima mea impresie ajungand in Cluj a fost: "Waaa!.... E un orash complicat, greoi - idei nu am cum o sa ma descurc aici." Aici daca vrei sa mergi in troleu, trebuie sa capsezi biletele, ceea ce nu se practica la noi, dar ar fi ok si mai corect. Si uite ca, nu stiu ce fobie m-a apucat pe mine - in privinta capsatului de bilete... :) Caci ma gandeam ca daca nu voi capsa biletul cela corect - as putea plati amenda. Si de fiecare data rugam pe cineva sa mi-l capseze :)... Banal, ma gandeam ca o sa ma muste capsatorul cela :)). Dar deja "m-am dat cu lumea".
Tot pe la inceput, vorbeam foarte putin si ascultam mai mult. Aveam impresia ca trebuie sa fac practica ca sa pot vorbi pe intelesul lor. Colegele mele de camera la inceput le era amuzant ca nu intr-atit de mari sunt diferentele in vorbire, pe cat faptul ca noi folosim anumite cuvinte, iar ei pur si simplu folosesc sinonimele cuvintelor folosite de noi. De exemplu: noi spunem mai des - "caldare", dar ei zic - "galeata", iar caldarea la ei e ceva mai mare ca galeata :). Cand i-am spus colegei mele de camera sa mergem sa cumparam o "caldare", ea inceput a ride: "Ce, tu, sa cumparam?", Eu ii zic: "Caldare si mop - pentru a face ordine in camera." Ea s-a mirat asa de parca am zis ceva gresit. N-am ezitat sa-i demostrez si am cautat impreuna cuvantul intr-un dex online:
CĂLDÁRE ~ărif. 1) Vas de metal sau de material plastic, cu toartă, în care se aduce sau se păstrează apa; găleată. 2) Conținutul unui asemenea vas. 3) geol. Depresiune circulară apărută în urma acțiunii factorilor naturali; cazan. [G.-D. căldării] /<lat. caldaria.
E acelasi vocabular, aceeasi limba, doar ca fiind vorbita in diferite regiune - apar regionalismele, tipice doar regiunii lor. Oricum important e sa ne intelegem :).
Inca ce imi place aici ca tipic ardelenilor e VORBA LENTA si utilizarea in majoritatea frazelor a sa zic "Expresiei": "NO". Trebuie sa auzi ca sa intelegi :). Un video de la Ilariantii, explica ceea ce am scris mai sus. ( Apropo, www.ilariantii.ro - daca va intereseaza)...
Inca putin si am sa zic din nou URA!:)... Dupa ce mai sustin inca 2 examene, pt marire de nota. Da, in Moldova de asa ceva nu am auzit, dar uite ca aici in Romania e asa: daca ai nota mai mica de 5 mergi sa iti dai restantele, dar daca ai o nota mai sus de 5 si respectiv nu-ti convine, mergi la Mariri de note (maxim 2 mariri). E ok, e interesant si e un impuls de a mai invata un pic mai mult.
In fine, ce sa zic: imi place ce fac, unde sunt, cu cine sunt, dar permanent se poate si mai bine.De la ILeader mai pastrez in suflet un citat, ca un fel de sfat:
Demult imi doream sa-mi creez un blog, unde mi-as putea posta gandurile, impresiile, ideile si multe altele. Mai mult decat atat, am inceput de cateva ori sa-mi asamblez un blog, da nu-l terminam de modelat si lasam pe alta zi. Ei si cum se spune ca "lucrul de azi pe maine, tot asa si ramane", asa si nu aveam eu blog.
Astazi seara, am citit o publicatie in cadrul blog-ului unui bun prieten, care m-a impresionat mult prin ceea ce scria acolo, prin ideile sale critice. Mda.... chiar m-a inspirat si m-a stimulat sa-mi duc azi seara lucrul acesta pana la capat. Nu-s persoana care nu-si duce lucrurile pana la capat, dar ma gandeam la bun inceput ca e o chestie pe care nu ar fi cazul sa-ti pierzi timpul. E mai corect dupa ale mele sa-ti petreci timpul - REAL, VIU, DINAMIC... Dar totusi SUFLETUL are si el uneori o nevoie de a se impartasi cu acele sentimente care pot fi uneori cel mai bine redate - prin cuvinte, in special.
Uraaa... Chiar sunt fericita :)... Nu stiu de ce, dar sunt - acum plina de viata si dorinta de a scrie. Am multe idei care deseori raman in cap, ori in inima ( Aristotel afirma ca inima = creier). Si chiar daca nu voi avea mult timp pentru a sta si scrie, pentru acest blog voi gasi cate ceva timp.
Zimbesc si iubesc - acesta e motivul pentru care apar alte motive in viata mea. Iar acum tot asa zimbind si iubind fug la culcare. Noapte buna! :)
