E tarziu... Dar ca de obicei, ma framanta ganduri peste ganduri...
Si de ce am creat eu blogul acesta pentru emotii frumoase, legate de ganduri frumoase, legate de zambete si ceea ce poate fi iubit, desi revin si scriu in el doar atunci cand mi-i trist?! :( Asta nu mi-o pot explica... Poate-s prea putine evenimente "tipice ideii de blog" ce trec prin mine...Poate...
De ce atunci cand stimezi o persoana, o faci sa se simta importanta prin faptul ca o stimezi, o sustii si simplu esti om cu ea, atunci cand altii evita sa faca acest lucru...se ajunge sa fii tu calcat in picioare de acea persoana?!
Cum se face?! Nu mai inteleg,de ce sa nu raspunzi reciproc prin stima celor care stimeaza, care nu te dau cu piciorul ca si altii?!.... De obicei astfel de persoane nu-si dau seama ca ceea de ce au avut parte se poate diminua, chiar atenua, din considerentul neaprecierii valorii comportamentului lor....
Si eu?! Rezulta ca ar trebui sa fiu o "NEUTRA", sa nu-mi pese nimic de nimeni, ca sa nu ma afecteze comportamentul celor din jur ( exceptie o vor face intotdeauna cei dragi, familia - nr. limitat de fiinte, de ei trebuie sa-mi pese, caci chiar si atunci cand sunt suparata, ma leaga de ei multe evenimente frumoase)...
:) Ma doare totusi...Sa vad si sa simt acel comportament "incorect" al celor din jur... Poate ca si eu procedez de multe ori gresit, dar incerc sa nu-i afectez pe cei din jurul meu prin vorbe si comportament... dar cei din jur isi permit astfel de "lux"...
De ceva timp, simt atat de mult nevoia de a-mi gasi mediul...Mediul meu in care sa am conditiile "vitale", pe care le-ar accepta si sufletul meu... Vreau alta lume in jurul meu - vreau o lume cu valori corecte... Vreau o lume in care sa ma simt "ca acasa"... Vreau o lume - in care sa am prieteni adevarati, nu doar falsi :)... Vreau o lume in care sa fiu acceptata asa cum sunt... Vreau o lume in care sa ma pot determina - ce este al meu si ce vreau de la ea.... Vreau o lume corecta!!! Imi lipseste aceasta...
Cate vise alearga in mintea mea... Uneori mi-i frica sa le dau statut de SCOPURI, fiindu-mi frica ca nu-s in puteri sa le realizez, din cauza temerilor ce ma framanta, din cauza cailor alese, din cauza nedeterminarii fixe. Desi stiu ca fiecare din acele vise - pot deveni realitate, prin munca asidua zi de zi... Stiu, trebuie sa urmezi pasii corecti, obiectivele definitoare pentru ca sa ajung acolo unde vreau.... Am 20 ani, dar am impresia ca nu am realizat nimic pana acum din ceea ce m-ar face fericita, sper ca-s pe calea corecta si merg spre gasirea a ceva ce m-ar face fericita... Desi acum, foarte mult as vrea o schimbare... Schimbarea se incadreaza in ceea ce am zis in aliniatul precedent...
Nici nu stii cum, nici acesti "indiferenti" indivizi, nu-s din simpla intimplare in viata mea, caci pana la urma nimic nu se intimpla din intimplare, totul are sens cand le stringi pe pussle-uri si le analizezi, vezi caci pana la urma...ai avut ce invata... Ai vazut ce nu fac ei bine, ca sa nu le repeti greselile... Trist e ca nu-i poti influenta sa gandeasca altfel, atunci cand li s-a bagat in cap de cativa ani- chestii gresite si banale...Poti doar sa faci tu corect, sa dai tu exemplu si sa le dai de cunostinta, care au fost punctele tari ale tale, prin care ai realizat ce ai realizat!..
Mda :)... LET'S Do IT!... Motivarea e mai jos!! :)
Somn usor si la ganduri frumoase spor!!
Si de ce am creat eu blogul acesta pentru emotii frumoase, legate de ganduri frumoase, legate de zambete si ceea ce poate fi iubit, desi revin si scriu in el doar atunci cand mi-i trist?! :( Asta nu mi-o pot explica... Poate-s prea putine evenimente "tipice ideii de blog" ce trec prin mine...Poate...
De ce atunci cand stimezi o persoana, o faci sa se simta importanta prin faptul ca o stimezi, o sustii si simplu esti om cu ea, atunci cand altii evita sa faca acest lucru...se ajunge sa fii tu calcat in picioare de acea persoana?!
Cum se face?! Nu mai inteleg,de ce sa nu raspunzi reciproc prin stima celor care stimeaza, care nu te dau cu piciorul ca si altii?!.... De obicei astfel de persoane nu-si dau seama ca ceea de ce au avut parte se poate diminua, chiar atenua, din considerentul neaprecierii valorii comportamentului lor....
Si eu?! Rezulta ca ar trebui sa fiu o "NEUTRA", sa nu-mi pese nimic de nimeni, ca sa nu ma afecteze comportamentul celor din jur ( exceptie o vor face intotdeauna cei dragi, familia - nr. limitat de fiinte, de ei trebuie sa-mi pese, caci chiar si atunci cand sunt suparata, ma leaga de ei multe evenimente frumoase)...
:) Ma doare totusi...Sa vad si sa simt acel comportament "incorect" al celor din jur... Poate ca si eu procedez de multe ori gresit, dar incerc sa nu-i afectez pe cei din jurul meu prin vorbe si comportament... dar cei din jur isi permit astfel de "lux"...
De ceva timp, simt atat de mult nevoia de a-mi gasi mediul...Mediul meu in care sa am conditiile "vitale", pe care le-ar accepta si sufletul meu... Vreau alta lume in jurul meu - vreau o lume cu valori corecte... Vreau o lume in care sa ma simt "ca acasa"... Vreau o lume - in care sa am prieteni adevarati, nu doar falsi :)... Vreau o lume in care sa fiu acceptata asa cum sunt... Vreau o lume in care sa ma pot determina - ce este al meu si ce vreau de la ea.... Vreau o lume corecta!!! Imi lipseste aceasta...
Cate vise alearga in mintea mea... Uneori mi-i frica sa le dau statut de SCOPURI, fiindu-mi frica ca nu-s in puteri sa le realizez, din cauza temerilor ce ma framanta, din cauza cailor alese, din cauza nedeterminarii fixe. Desi stiu ca fiecare din acele vise - pot deveni realitate, prin munca asidua zi de zi... Stiu, trebuie sa urmezi pasii corecti, obiectivele definitoare pentru ca sa ajung acolo unde vreau.... Am 20 ani, dar am impresia ca nu am realizat nimic pana acum din ceea ce m-ar face fericita, sper ca-s pe calea corecta si merg spre gasirea a ceva ce m-ar face fericita... Desi acum, foarte mult as vrea o schimbare... Schimbarea se incadreaza in ceea ce am zis in aliniatul precedent...
Nici nu stii cum, nici acesti "indiferenti" indivizi, nu-s din simpla intimplare in viata mea, caci pana la urma nimic nu se intimpla din intimplare, totul are sens cand le stringi pe pussle-uri si le analizezi, vezi caci pana la urma...ai avut ce invata... Ai vazut ce nu fac ei bine, ca sa nu le repeti greselile... Trist e ca nu-i poti influenta sa gandeasca altfel, atunci cand li s-a bagat in cap de cativa ani- chestii gresite si banale...Poti doar sa faci tu corect, sa dai tu exemplu si sa le dai de cunostinta, care au fost punctele tari ale tale, prin care ai realizat ce ai realizat!..
Mda :)... LET'S Do IT!... Motivarea e mai jos!! :)
Somn usor si la ganduri frumoase spor!!
