De ce îmi place să călătoresc cu trenul?! Într-adevăr e un pic periculos să mergi o noapte întreagă singură pe tren, căci oameni răi sunt destui. Totuși de când merg cu trenul, mă tot păzește Domnul de așa categorie de pământeni. De fiecare dată întâlnesc oameni simpli, însetați de vorbă și de a-și istorisi povestea vieții și gândurile ce le macină sufletele, gânduri ce pot fi împărtășite mai degrabă străinilor (probabil), de fiecare dată, începând să-i ascult, ajung mă simt un om de încredere vrând-nevrând și apoi psiholog și bun sfătuitor. Am mers o dată cu niște oameni care pe cât de simpli păreau pe atât de talentați erau, au cântat toată noaptea în compartiment =)). Altă dată am mers cu o familie iarăși la fel de simplă, dar așa de frumoși erau toți și părinții și copilele lor și ceea ce era pur și simplu de apreciat - era cumsecădenia și dragostea ce unea acea familie, care chiar se simțeau nu doar la prima vedere :). Aseară am avut ocazia să întâlnesc o doamnă bătrână, care mi-a amintit de răposata mea bunică. Când a intrat pe ușa compartimentului un pic m-a speriat, era chiar foarte bătrână, mi-a spus mai apoi că avea 80 ani. Intrând în discuție cu ea, am înțeles că era o doamnă interesantă, veselă și ironică de felul ei, am râs cu ea vreo câteva ore... Încântată de cunoștință, încântată de oameni simpli și frumoși la suflet... În general, putem compara și prietenii cu niște omuleți care merg cu tine într-un compartiment, iar la stația lor coboară și apoi uită de tine și tu de ei. Dragi prieteni, haideți să savurăm clipa în care noi suntem în același "compartiment" al trenului numit Viață și să încercăm să fim mai buni măcar cât suntem pe acest tren =).
