Al III-lea 8 Martie departe de casă, departe de Mama.
Nu sunt un copil să mă plâng de ceva, că nu-mi ajunge ceva, că nu-mi ajunge cineva, deși și-n copilărie nu o făceam, dar în așa zi simți oricum un gol în suflet, simți că nu ești în locul potrivit cu oamenii potriviți. Necătând la faptul că m-am întors de câteva zile de acasă, simt că totuși ceva nu-mi ajunge, simt că mă risipă un dor greu în interior și nu vreau să-l stârnesc, de aceea evit să vorbesc sufletește cu ea prin telefon, skype, că apoi nu apuc să-mi usuc basmaua de lacrimi.
La un moment dat ajung să regret că puține gânduri și emoții le împart cu ea, chiar și din simplu motiv să nu o fac tristă, să nu o supăr sau să nu o pun pe gânduri și griji. Mama e cel mai sensibil om din cei pe care-i cunosc, nu aș suporta să-i văd lacrimile nici o milisecundă. Știu că-i ușor să o rănești și știu că cel mai mult am rănit-o sufletește atunci când am ales să merg departe de casă la studii. M-am liniștit și eu sufletește după ce și ea s-a împăcat cu gândul că-s aici unde sunt și că sunt bine, că nu regret alegerea făcută de mine. Mulțumesc din suflet că mi-a permis să fac ceea ce simțeam necesar să fac și anume, să mă rup de acasă, să devin mai indepedentă în acțiuni și desigur că nu mi-a influențat alegerea niciodată, chiar dacă îi venea greu să n-o facă.
Sunt fericită când aud că acasă e totul bine și că surioarele continuă tradiția noastră de a impresiona pe mama de 8 martie. În fiecare an noi pregăteam ceva pentru ea: flori, felicitări confecționate de noi, cadouri, cântece ș.a. Anul acesta surioarele i-au umplut camera de flori și baloane, i-au scris frumoase cuvinte pe felicitări și i-au făcut ziua frumoasă, așa cum doar noi putem să i-o facem. Mă bucur că surioarele chiar se țin de tradiția noastră de familie, planifică din timp acțiunea și le iese bine și că într-adevăr simt nevoia de a face ceva frumos pentru ea, iar cel mai important că mama e mai fericită când simte că fetele nu uită de ea în așa zi frumoasă, de ziua ei și sunt recunoscătoare pentru tot ce ea ne oferă în schimb, iar ea ne oferă prea multe... Cu alte cuvinte, sunt mulțumită că am o așa mamă ca ea, care pe lângă tot ce mi-a oferit și-mi oferă, mi-a dat niște surori deosebite, pe care le iubesc la fel de mult.
În Cluj 8 martie - mi s-a părut suficient de frumos cel puțin la prima vedere. Mergeam pe stradă și admiram lumea care cumpăra, ducea flori celor dragi. Fiecare a doua persoana avea flori în mână. Pe stradă se ofereau flori doamnelor, ce-i drept erau galbene, dar na, de mulțumit și așa =). Cel mai frumos a fost să văd niște domni bătrâni-bătrâni cu flori în mână, care de asemenea au putut demonstra că dragostea nu are vârste, poți iubi toată viața soția, fiica, nepoata și la orice vârstă să fii un exemplu pentru ceilalți din jur. Frumos! Aici am rămas fără cuvinte. Plus la toate, e bine să fii femeie de 8 martie, când e vorba de a negocia cu vânzătorii de flori bărbați, îți lasă din preț până la 50 la sută ( nu că nu ar face-o în detrimentul lor, dar măcar pare frumos pentru noi =). Și astfel datorită negocierii cu domnul vânzător, am impresionat și eu câteva prietene dragi cu cei mai frumoși ghiocei din această primăvară. Nici eu nu am fost privată de cele mai frumoși trandafiri și cele mai sincere urări, cât și de cele mai sincere mulțumiri, încheind ziua cu mult mai multe gânduri pentru blog - bune și nebune =). Iar în acest articol am ales să le pun doar pe cele bune, urmând ca să împart cu restul în zilele ce urmează. O primăvară frumoasă în continuare!
