Obosită? Eu? Nu sunt obosită fizic de munca ce o fac zi de zi... Ba chiar primesc satisfacție de la faptul că învăț multe și chiar îmi place ceea ce fac, îmi place că munca mă ajută să mă detașez pe cât e posibil de la gândurile grele... mmmm...dar nu tot timpul. Sunt zile în care chiar nu pot să le ignor, indiferent de volumul de muncă pe care îl am, zile în care pe cer nu am soare, zile în care plouă, zile în care nu sunt în stare să observ soarele pe cer...
Obosită sunt doar moral...Obosită de alte oboseli, alte nemulțumiri, alte certuri, alte neînțelegeri, alte conflicte, alte pierderi de oameni dragi, care, teoretic, n-ar trebui să mă afecteze direct, nu sunt obiecte ale fericirii/nefericirii mele... De la o vreme am început iar să "camelionez" și să empatizez mai mult stările, frustrările colegilor de muncă... Apoi am plâns și nu mă puteam opri la o înmormântare a unui om pe care în viața mea nu l-am mai văzut, care totuși a decedat de bătrânețe. E vorba de tatăl unui coleg de muncă, care a trăit totuși o viață lungă alături de familia lui. Nu știu exact câți ani a trăit, știu doar că și-a împărțit 65 ani din viața lui cu soția lui. N-am vrut să merg la înmormântare, dar trebuia să mergem împreună cu tot colectivul de muncă... Am știut ce mă așteaptă, n-am putut sta nici 5 minute în capelă că mă înădușeam de durerea rudelor pe care o simțeam în mine, oameni pe care, repet, nu-i cunosc, doar foarte puțin pe colegul de muncă, fiul decedatului, cu care ne salutăm la început de zi de lucru și la sfârșitul ei. Tristețea mea se încalcise cu tristețea lor la un moment dat. Iar gândurile au luat-o razna, asociind durerea și pierderea lor, cu pierderi trecute și pierderi viitoare în timp, pe care simt că nu le-aș putea duce în spate...
Am început să-mi dezvolt o tehnică de liniștire, atât de simplă, încât nu solicită multă activitate cognitivă, care îmi trebuie s-o utilizez în alte părți (pentru serviciu, de exemplu)...Tehnica de "Un', doi, trei..."... Tehnica care alungă orice gând, orice emoție greu de suportat...
1.Cum se implementează?
2.Cum funcționează?
3.Cât mă ține? :)
Atunci când simt că nu mai suport, când nu îmi pot controla gândurile, emoțiile, încep să număr în gând doar de la 1 până la 3, într-un ritm lent și temperat... La un moment dat nu observ cum "cea de-a doua rațiune", responsabilă să mă omoare cu gânduri negative, uită de responsabilități și preia numărarea, lăsându-mă pe mine liniștită să-mi fac sarcinile de servici. Ea numără pierdută de zăpăceala ce i-o ofer, numără în continuare... Cât mă ține? Cât știu să-mi păstrez liniștea și concentrarea pe ceva important, și cat nu am factori externi care îi pot oferi alte unghiuri neanalizate de Ea.
Tehnica de 1,2,3 o inlocuiesc des cu Tehnica de La-la-la.... Nu, nu incep să lalaiesc în gând =), ci ascult muzica care mă liniștește, dacă pot s-o ascult atunci când am nevoie s-o ascult....
Ce să zic, încercați tehnicile mele amuzante :), poate chiar vă ajută să ajungeți la starea "Zâmbește și Iubește"... Doamne ajută-ne să fim liniștiți sufletește... Pentru unii liniștea înseamnă putere, pentru unii liniștea înseamnă Liniște...
P.S. Have you ever seen the rain coming down on the sunny day?! ;)
