E vineri și e 13... Ziua de care se sperie multă lume și o zi obișnuită pentru mine. În general,
numărul 13 este considerat
un număr ghinionist, de aceea în multe țări acest număr lipsește de pe ușile
birourilor, ușile apartamentelor din hoteluri, numerotarea caselor și altor
elemente. Acest lucru se explică prin faptul că acest număr este cu o unitate
mai mult decât numărul 12, care este considerat perfect și complet, integral și
suficient, fiind considerat o combinație a tuturor formelor de existență în
univers (simbolul finalului, 12 luni în an, 12 semne zodiacale, 12 ore pe și
noapte 12 zei principali ai Olimpului, 12 apostoli și altele). Prin urmare,
treisprezece reprezintă o formă care depășește forma perfectă (este peste
măsură). Iar ceva ce depășește sau
exagerează, în sensul că întrece măsura, în general, este considerat periculos,
ceva ce prezintă o trecere neașteptată la o nouă calitate, o explozie. În
simbolismul ocult acest număr simbolizează moartea. 
Revenind la numărul 13, care consider eu că momentan nu mi-a făcut niciun rău. M-am născut la ora 13 (ceea ce înseamnă că ascendentul meu zodiacal este Scorpion) + mai aveam o listă lungă de constatări și calcule matematice într-un jurnal personal, precum că numărul 13 mă urmărește peste tot, dar nu le mai țin minte. Abia acum mi-am dat seama că și numele meu complet conține 13 litere :). Cu sau fără ghinion o fi sau nu, nu mă interesează totuși, e numărul sub care m-am născut.
Cât despre ziua de vineri, se spune că înainte de existența bisericii, ziua de vineri era dedicată lui Venus, zeița dragostei. Odată cu trecerea de la păgânism la creștinism, conducerea bisericii a fost preluată de bărbați, care n-au mai acceptat guvernarea unei zeități feminine. Drept pentru care au lansat zvonuri precum că vinerea este o zi plină de ghinion.
Știi, chiar nu contează ce zi e astăzi și cât de mult ne protejăm de situații neplăcute, accidente, înec sau altele, având în vedere că apreciem că ni s-a dat de sus o viață pe care trebuie să o trăim și să mulțumim că o avem, dar nu să tremurăm de frică că o putem pierde în orice moment, dacă nu vom fi atenți cu ea. E greșit, nu știm nici măcar dacă ne vom trezi mâine dimineață, nu avem certitudinea că ajungem înapoi acasă de la serviciu, nu avem certitudinea că prindem următorul concediu ca să ne vedem familia sau următoarea zi de naștere a celor mai scumpe surioare. Nu e dureros faptul că s-ar putea să nu mai prindem o altă zi din viață, mai dureros ar fi să prindem o altă zi din viață în care o alte persoana dragă din viața noastră n-a apucat să o prindă împreună cu noi...
De aceea, omuleți dragi, nu încercați să deduceți cât ați putea trăi și să vă faceți planuri pentru viața estimată de voi, tindeți să trăiți fiecare moment ca ultimul (și aici nu mă refer la desfrânare și prosteală la maxim :P...). Mă refer la dragostea pe care o putem oferi celor din jur prin simpla prezență și grija ce le-o putem purta, ca să nu regretăm cândva că n-am fost acolo unde trebuia să fim, că n-am îndeplinit ce-am promis, că n-am păstrat și protejat ce am iubit.
